Fragmente din "Fragment din Conferinta de presa"de pe 7 august (2008). part II

(...)pentru că nu poţi să spui: „Expoziţia asta e nasoală pentru că nu-mi place mie“, te faci de rîs, spui „Expoziţia asta e nasoală pentru că este, de fapt, nazistă, antisemită, sexistă şi rasistă“. Nu există absolut nici o bază pentru asta.

„Bagă-mi poneiul!“

(...)

Moise şi David

Am să vă citesc textul care tălmăceşte pentru noi conţinutul acestei imagini, postat pe site-ul lui Andrei Bădin:

„În lucrarea aceasta se vede cum Moise (identificaţi-l, vă rog) îi dăruieşte lui David (identificaţi-l) un falus încîrligat. În timp ce David (identificaţi-l) îi dă la schimb steaua, sub un acoperiş roşu, aluzie la un bordel.“ E clar. Acoperişul roşu e aluzie univocă la un bordel. „Falusul – şi-acum vine tălmăcirea subtilă – e, de fapt, o cheie care caută să deschidă – atenţie! –, să penetreze o poartă sub formă de organ sexual feminin. Deasupra porţii scrie smart workout. Asta, în sens mai larg, sugerează activitatea sexuală.“ Mai pe româneşte, Moise îi spune lui David că vor să facă sex. Iată tălmăcirea ce ni se dă.

Sîntem în zona patologicului. Nu are legătură nimic cu nimic. Şi din asta s-a pornit un scandal care a trecut prin Antena 3, unde timp de două zile, pe spaţii largi, s-a practicat un hate speech faţă de mine. Am fost identificat ca antiromân, nazist, exportator de securişti, cu citate din Politice, scoase din context, cu o figură de monstru. Pe site-ul lui Bădin am apărut cu mustaţă de Hitler, pe un falus cu svastică. O chestie clară de denigrare. S-a ajuns şi-n Parlament, se pune de-o comisie parlamentară care să analizeze activitatea nazistă a ICR, şi se trece la mai mult, trebuie analizată în fond activitatea ICR-ului, despre care şeful comisiei menite să ne analizeze, Adrian Păunescu, a declarat următoarele: „Trebuie, în fine, ca ICR să fie supus oprobriului public“. A pornit din nimic, cu poneiul şi cu acea imagine decriptată aberant ca fiind antisemită, şi s-a ajuns la o chestie îngrozitoare, în care activitatea unor oameni de o exemplară onestitate profesională, cum este Corina Şuteu, directoarea de la ICR New York, a fost pusă sub semnul îndoielii, iar ea a fost caracterizată în ziarul care a declanşat scandalul drept „căţeaua de la Buchenwald“.

H.-R. PATAPIEVICI - Director ICR

Ţin să nu mai adaug nimic. Chiar nu mai trebuie nimic adăugat.



Sursă: Observatorul Cultural (fragmentele sunt puse pe hartie de un cristian)
* Articolul din 13.10.2008 este repostat aici. Poza, Moise şi David, fusese aleasa gresit (din greseala, sa spunem). Multumiri Alessya.

Citeste mai departe...

Fragmente din "Fragment din Conferinta de presa"de pe 7 august (2008). part I

Despre arta contemporană, hip-hop, street art. Conferinta(in legatura cu expozitia organizata de ICR la New York "Freedom For Lazy People") de presa 7 august 2008.

"Vreau întîi să remarc interesul domnului Văcăroiu pentru arta contemporană. Mă bucur extrem de mult şi-i dau şi-o temă de cercetare. În acest oraş de 2,5 milioane de locuitori nu sînt destule galerii, spaţii pentru artă, nu sînt ateliere, nu sînt burse pentru artişti, Uniunea Artiştilor Plastici a fost evacuată de curînd. Iată că artiştii tineri îşi găsesc spaţii de expresie pe stradă sau în galerii, la New York.

Ce înseamnă graffiti sau ce înseamnă street art? Înseamnă recuperarea unui spaţiu public care-a fost privatizat, înseamnă un loc în care te exprimi fără să mai ceri voie. Înseamnă un loc în care-ţi poţi impune propriile concepte. Este el reprezentativ pentru România? Ieşiţi pe stradă şi vedeţi singuri. Uitaţi-vă ce tricouri poartă copilul dumneavoastră, pe ce skateboard se dă. Este acesta un limbaj pentru România anului 2008? Este oare rap-ul reprezentativ pentru Institutul Cultural Francez, care a făcut workshopuri despre rap, este oare reprezentativ acelaşi tip de limbaj pentru Centrul Cultural Ceh din Bucureşti?"
(...)
"Am făcut o expoziţie la Muzeul de Artă din Köln şi, pentru că desenez ca ei, dar alb-negru, am avut două tipuri de reacţii ale românilor care trăiesc în diasporă. Supraveghetoarea din sala gigantică a acelui muzeu în care expuneam era din România, de unde fugise prin 1988. Era extrem de fericită pentru că, la muzeul în care lucra de 22 de ani, în sfîrşit expunea un român. N-o interesa ce fac. Prezenţa mea în acel muzeu îi schimbase statutul. La un moment dat apare cineva, o doamnă în vîrstă, tot din România, care începe să ţipe direct la mine, spunînd: Ce-s prostiile-astea? Asta nu e artă românească. Arta românească e colorată."

părerea noastră in cuvintele lui DAN PERJOVSCHI - Artist plastic

Sursă: Observatorul Cultural (fragmentele sunt puse pe hartie de un cristian)

Citeste mai departe...