lumina rece si cana goala de cafea
Lovea in masa mecanic cu degetele si se uita prin camera. Isi legana scaunul fara sa-si dea seama, fara sa faca zgomot. O privea in timp ce isi tragea tricoul pe cap, si, pentru un moment, atat cat ii lua sa il imbrace, avu impresia ca ea disparu in alb. Era inca acolo.
Isi inclesta degetele si privi pe fereastra.
-Nu, multumesc.
O impinse mai aproape de ea.
-Nu.
Se chinuia sa nu-l priveasca. O dureau ochii de la lumina. Ofta si se ridica. Isi plimba inca o data degetele pe masa si se intoarse cu spatele la el.
-Mi-e frig, ii spuse.
Se grabi sa-i intinda camasa pe care o lasase pe jos.
Ea isi inchise sutienul.
Ii apuca umerii si-o imbraca, mirosindu-i parul.
Se intoarse spre el in timp ce-si incheia nasturii si-l privi drept in ochi, fara sa clipeasca. Cand termina isi puse geanta pe umar si se grabi spre usa.
Ramase cu mainile-i atarnand in aer, prvind spatiul dintre ei ce se largea. Inainte sa ajunga la usa o intreba:
-De ce faci asta?
Ii cazu geanta si se opri sa o ridice. Apoi, fara sa se intoarca ii raspunse:
-Pentru ca te iubesc...
...
-Dar tu nu stii cine sunt.
...
Pentru un moment avu impresia ca ezita, insa imediat usa se tranti in urma ei.
Ii ramase camera luminata, dar goala. Si cafeaua de pe masa, rece.
Si el ramase, rece si gol, in interior. Citeste mai departe...
|
