în alte țări îndepărtate
sărace
copii ca noi mureau de foame
și de sete
iar nouă nu ne păsa
și ni se părea natural
să nu ne pese
poate că era
poate că nu
dar toată ploaia din gurile noastre
nu avea unde să se verse
și de aceea o înghițeam
chiar de puteam trăi fără ea
cea mai penibilă existență
e existența mea
și toate soundtrackurile pe care le ating
se transformă într-un patetism flexibil
prin care pot retrăi bucurii
ce-mi par, acum, puțin tâmpite.
dar nu există piatră scrisă
fără amănunte și fără antagonism
mi s-a zis pe vremea când nu știam ce-i aia
antagonism
am de făcut un eseu de șapte pagini la istoria artei
despre greci și mama lor
da’ mi se par mai folositoare
alte chestii
cum ar fi
contradicțiile fundamentale ale României,
și anume revoluţia anticomunistă prin comuniști
și mă gândesc că din cauza asta
mâncăm numa’ câcat de 20 de ani.
Citeste mai departe...
marți, ianuarie 05, 2010
Când eu ascultam blink iar tu avril
luni, septembrie 21, 2009
de pe buzele mele pe buzele tale (manifest narcotic)
facem lucrurile exact aşa cum nu trebuiesc făcute
ca să scăpăm de ceea ce ne dorim să nu mai existe
chiria unei vieţi aglomerate
petrecute într-un lift
oprit între etaje
…obiecte care se întâmplă…
o etapa reprezintă scurtarea
unui întreg ciclu
de deliciu inter-cultural
dintre speranţă
satisfacţie
şi o anumită doză tipică de erotism
mii şi mii de orgasme
de copil
trec pe lângă noi
neprevazute de nimeni & nimic.
de pe buzele mele pe buzele tale
curge sudoare
şi ţi se face greaţă
de noi
cântece proletare
autism boemic
şi alte căi existenţiale de maltratare
a ego-urilor noastre spontane
ce se ascut pe marginile rămăşitelor
corpurilor voastre zgâlţâite
ne diferenţiază
pe noi
de ei
dar voi ne vedeţi
stimuli de caldură
sintetici
sîntem
ACIZI ecologici
sîntem competenţi
sîntem un ciclu de iubire
fără satisfacţie interacţională
făra gravitaţie şi inerţie
uneori fară existenţă
în paturi pe jumătate făcute
transpirăm pe jumătate
mecanic creştem
& ne bizuim pe organe
acoperişuri care vin şi pleacă
un gând şi atât.
Citeste mai departe...
duminică, august 02, 2009
joi, mai 14, 2009
Scurtmetraj - de iOaNa
E ora de vârf în care ai coşmar şi nu te poţi trezi.
Ţi-ai prelucrat în minte poze digitale puse pe CD.
Transpirată, fără sutien,
ai fugit să vezi anunţul din ziar
De fapt, tu nici nu vrei să-l porţi, că te îmbătrâneşte.
Ţi-ai legat sânii cu două noduri de latex şi i-ai spânzurat de gât
Să simţi cum te sinucizi din vanitate.
Acum nu mai ai coşmar, ci doar insomnii.
Te sperie gândul că poţi apărea cu cearcăne într-o oglindă spartă ,
Că ţi se lasă sânii, in fiecare zi cu câte un centimetru şi nu ai bani să ţi-i repari
să devii o păpuşă gomflabilă cu sunete.
E ora de vârf şi tu nu ţi-ai plătit abonamentul la tramvai
pentru că nu mai vrei să fii împinsă,
pentru că nu mai vrei să puţi a haine care nu-s de firmă,
pentru că fugi de ce erai acum doi ani.
Ai insomnii,dar nu eşti singură.
E cineva langă tine care te pansează cu o limbă aspră şi te face să visezi fără să dormi.
E ora trei dimineaţa şi tu ştii că peste cinci ore
Soseşte ziarul.
fotografie Roxana Crivăţ - nominalizari licart 2009
Citeste mai departe...
joi, martie 06, 2008
Exprima-te prin arta!
Cautam despre Nichita Stanescu. Am trecut azi la el iar profesoara a spus sa cautam, sa adunam si sa aducem la scoala.
google! (normal)
Imi sare youtube-ul in ochi. Vad un scurt interviu. Mai vad un film alb-negru (avea 9 min. nu am rabdare sa ma uit la tot. probabil era poetul tanar). Iar apoi dau de Exprima-te prin arta. Nu-mi venea sa cred! Gasesc 3 astfel de filmulete. (postate in iulie/iunie 2007) Parca cineva imi furase idee in trecut...
Exprima-te prin arta: Nichita Stanescu-Tinerii
Exprima-te prin arta: Mircea Cartarescu
Exprima-te prin arta: Nichita Stanescu
Se auzea Tinerii, primul film de mai sus, in camera. Fratele era in pat cu telefonul intre degete. Cica el: "Esti imo? /:)". Eu l-am injurat(parca:-?) si i-am zis: "Poezie! wai..."(parca:-?). Apoi a venit un extraterestru verde inchis si a mancat prajiturile de pe noptiera(parca:-?).
|
