Se afișează postările cu eticheta proza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta proza. Afișați toate postările

marți, octombrie 12, 2010

Propunere literară: Zero grade Kelvin - Adrian Schiop



O lectură la prima vedere ușoară devine pe parcurs o provocare, un studiu psihologic și sociologic despre normalitate și cum ne raportăm noi, cei mai mulți dintre noi, la ea. Este un jurnal de călătorie, un text de traveler al cărui public țintă este zona periferică a accepțiunii umane.

Adrian Schiop — prozator român, fracturism. Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia Pedagogie – Limba şi Literatura Română a Universităţii “Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca. Master în Lingvistică Integrală la Facultatea de Litere a aceleiaşi Universităţi. Profesor de limbă şi literatura română la Şcoala Generală Aghireş-Fabrici, Cluj, apoi la Liceul Tehnofrig din Cluj-Napoca.
A emigrat în Noua Zeelanda. Primul job: culegător de mere și kiwi, la Hastings și Tauranga. Apoi zugrav în Auckland. Și întoarcere acasă.

(http://istodor.catavencu.ro/2009/11/19/adrian-schiop-la-zero-grade-kelvin-interviu-intre-12-1-aici/)

„Sint doar doi autori romani care se livreaza cu totul publicului si doar doua carti curajoase in proza romaneasca: Nevoi speciale si Zero grade Kelvin. Ar trebui vindute la pachet, legate cu o banderola pe care sa scrie: «In sfirsit, ceva de citit».“ (Dan Sociu) Citeste mai departe...

vineri, decembrie 04, 2009

Poșta - Charles Bukowski





Charles Bukowski, fiul unui soldat american si al unei nemtoaice, nascut pe 16 august 1920 la Andernach - Germania, stabilit cu familia in Los Angeles din 1922 urmeaza cursurile de jurnalism pe care le abandoneaza in 1941 si calatoreste prin toata America, traind din slujbe marunte, intre care si cea de functionar la posta in 1958.

In anul 1944 publica prima povestire in revista "Story", in 1955 incepe sa scrie poezie publicand aproape un volum in fiecare an, pentru ca in 1962 sa ii fie publicat primul volum de proza "Toate gaoazele din lume si a mea", urmat de alte volume precum foiletonul "Notele unui porc batran" (1969), "Erectii, ejaculari, exhibitionisme si în general povesti despre nebunia obisnuita" (1972), "Da-mi toata iubirea ta" si "Hot Water Music" (1983) sau romanele "Posta" (1971), "Factotum" (1975), "Femei" (1978 ), "Carne beata" (1982), "Hollywood" (1989), "De duzina" (1994).

Consacrarea, succesul vin destul de tarziu. Moare in martie 1994 intr-un spital din San Pedro, California dupa un an de lupta cu leucemia.

Romanul "Posta" are un iz autobiografic teribil de puternic - de la locuri de munca, la nume de personaje se desprind partial intr-o proportie generoasa direct din viata scriitorului. Personajul principal - Henry 'Hank' Chinaski este prototipul anti-eroului care isi duce existenta in stil propriu, impotriva sistemului (identificat in Posta S.U.A.) inteles si detestat ca monotonie absurda, respectiv moarte ("Viata-n felul asta e viata pe care-o duc toti: ne omoara"), caruia ii opune un alt tip de degradare - cea sociala, prin betii, pariuri la curse, gaselnite hilar-ironizatoare si excese de natura sexuala menite sa il faca sa se simta viu.

S-a spus ca Bukowski ia in deradere in acest fel Visul american - anti-eroul sau nefiind preocupat de grija zilei de maine, bani sau cariera, cat mai degraba de satisfacerea unor nevoi instinctuale precum foamea, somnul, odihna si sexul - fara a fi insa un superficial.

De ce mi-a devenit Hank simpatic? Pentru ca nu e rebelul fara cauza, cu o bogata colectie de clisee, este un jucator - un lenes auto-recunoscut, ludic, persiflant, cu o inteligenta care depaseste media, dovedind, atunci cand nu are incotro, ca poate juca si dupa regulile altora mai bine decat acestia, dar in felul sau, dupa cum demonstreaza de exemplu la una dintre cele mai dificile examinari pentru obtinerea slujbei de lucrator postal permanent.

Pentru ca dovedeste mai multa implicare, sensibilitate si toleranta decat oricare alt personaj al acestui roman; caderea celor din jurul sau, fie ei si straini, departe de a-l lasa rece ii provoaca indignarea fata de indiferenta sau resemnarea semenilor sai.

Pentru ca in ciuda limbajului colorat sau a situatiilor penibile in care e adus isi pastreaza spiritul ghidus si un bun simt nativ - nu simte nevoia sa-si descarce nervi, angoase, frustrari nici macar pe cei dragi atunci cand acestia il tradeaza.

Pentru ca ia viata asa cum este ea si il mira inca absurditatea unor situatii, prostia umana, tupeul nesimtit si intamplarile traite, cele mai multe in defavoarea lui. Gaseste umorul tuturor acestor lucruri si reuseste sa le interpreteze cu cinism cat sa-mi provoace rasul - nu genul acela cu hohote sonore - ci mai degraba cel interior, adus de fiecarui mic triumf al inteligentei impotriva ridicolului cotidian.

As rezuma cu o doza de umor negru acest roman la inscriptia de pe piatra funerara a autorului sau:

"Don't Try" Citeste mai departe...

marți, mai 19, 2009

Ionut Chiva - "69"


“Cine sapa groapa altuia maine va fura un bou.”

“M-am gandit la R., care vroia in ultimul timp sa ne facem teroristi, convinsa fiind ca e singurul lucru care mai merita.”

“Vreau sa mor. Pe bune, vreau sa ma asez pe un scaun cu fata spre strada, sa-l vad pe tata venind spre mine, stingher, cu fata strambata intr-un zambet de toate zilele, cu bani in mana intinsa si eu sa-i spun “nu, multumesc, n-as mai avea ce sa fac cu ei”, sa vina Adina sau R. cu fusta-n cap si eu sa le spun “nu, chiar nu, multumesc”, sa vina Lazy fugit in papuci din spitalul Al. Obregia si sa-l asez pe trotuar langa mine, sa-i pun o mana pe cap si sa mor.

De plictiseala, de aia. Pentru ca nu mai putem fi pacatosi, sau nicicum altfel, pentru ca n-avem povesti si Celine si Orwell si Huxley si Burgees erau mici copii in viziunile lor sumbre…Atatea lucruri de care nu am nevoie ma inconjoara si ma conditioneaza in lumea asta a adeverintelor incat nu stiu daca as mai avea cui sa-I explic ca NU SUNTEM BULETINELE NOASTRE DE IDENTITATE.”

“Bita, cainele scolii pe care cineva scirsese cu un spray verde fosforescent - CAINE…”

“Sa-mi bag picioarele daca tot cerul nu era mov!”

“and it feels / like the world is on fire / and I feel / like I’m going down”

“Pana la urma m-au corupt, si cu aia mica in carca, tipand de fericire, i-am desenat un cal ca o vaca.”

“…mainile noastre / au fost acea femeie care vrea sa se sinucida si ia / pastile foarte multe pastile / fara a sti ca sunt / laxative.”

“Miezul intelepciunii maica-mii cand asculta stiri: asta-i sfarsitul lumii maica, asculta ce zic eu”

“Si-atunci ma-ntorc si incep sa alerg inapoi. Bine ca e vis in care pot sa fug.”

“Auzi!!! Joy to the world, veniti, privighetoarea canta!”

“ - Da, Corina, ne vedem deci la Universitate.
- Unde ma, acolo unde s-a murit pentru libertate?”

“ - Ai idee cam cat e ceasu’? (…)
- Conteaza? (…)”

“Sus acolo batea vantul. Mi-am aprins o tigara. Imi povestea un film. Am sarutat-o si intr-un fel buzele ei miroseau a alcool si a moarte. Am incercat sa-i scot ochelarii de soare, dar nu m-a lasat. Avea parul aproape drept, castaniu cred ca se zice.”

“Trebuie sa-ti spun ca am gresit de fiecare data cand se putea gresi.”

“M-am intins, mi-am aprins o tigara si am luat-o pe jos spre locul indicat. Era putin racoare. Restul lumii se intorcea de la lucru, de la scoala, chestii care te tin sa nu-ti pierzi mintile. Parca erau pe banda rulanta. Doar cat esti tanar esti autentic – nu vital, energetic sau alte cacaturi.”

“Am ramas tampit si abia am reusit sa ma feresc de veioza pe care o arunca inspre mine, urland dement: SUNTEM IN IAD!!!”

“Ningea cu fulgi mari si rari, puri si duri, fara posibilitate de iesire.”

“Doar in capul meu era mereu o dimineata metalica, mov …”

“Auzi, solutiile…Solutia singura si evidenta: trebuie sa cobor sa cumpar dracu’ tigari…”

“Am renuntat sa mai ies din casa si chiar sa mai deschid fereastra sau chestii d-astea care imi consuma timpul cu efemeritatea lor.(…)Am strans tot ce-mi trebuie langa pat, astfel incat sa-mi conserve energia si m-am convins ca miscarea nu e buna deloc atunci cand, nevoit sa ma duc sa fac pipi am calcat intr-un ciob care mi-a intrat adanc in talpa. S-a rupt sau asa ceva cand l-am scos si cred ca acum o schija de sticla inainteaza ca un ac spre inima mea trista.”

citate din 69 al lui Ionut Chiva.
selectie - herminedirt - de pe: http://no-3-blog.blogspot.com/ Citeste mai departe...

Contact: redactiabumbac@yahoo.com
| Creative Commons License |