mult prea criticatul…. (articol)

mult prea criticatul…. (de Dudulici aka Stefana)

Cu articolul de mai jos Stefana a avut probleme la scoala. Textul e despre o profesoara de la ei,de la Laurianul din Botosani, si a avut problema la genul: o profa s-a crizat si ea ar fi putut sa iasa foarte nasol. Dar a trecut Bac-ul iar ea acu poate sa se pise pe toate fazele pe care le-a suportat cu profa respectiva. Sincer nu stiu detalii sau profesoara la care se refera. Stiu doar ca face peri albi la copchii buni, care-si vad de viata lor. Stefana o atacat-o. O avut ceva de suferit de pe urma articolului... se astepta si la o "piedica" sau ceva la Bac. Da a trecut cu bine... cu foarte bine. Sa cititi ca e interesant si are si poveste in spatele textului. Poveste din viata reala a autorului. O sa-mi mai spuna Stefana zilele astea si mai adaug.

"sunt nervoasa!….de fapt….am fost, dar numai gandul la neuronii pierduti ma face sa imi pierd mintile…din nou!

ceea ce e reconfortant e ca sunt sigura ca, in ultima saptamana, mii de ghebosi purtatori de ghiozdane au suferit alaturi de mine, si-au smuls paru’ din cap impreuna cu mine…sunt sigura ca, toti, in acelasi gand, am facut un fel de ” Injura-i!- sincron”.

cel putin eu am simtit un fel de eliberare, ca o ejaculare de frustrari, de injuraturi, de ganduri necurate, ma simteam de parca orgoliul meu tocmai a avut un orgasm multiplu. o satisfactie imensa imi umplea creierii de fiecare data cand ii bagam si ii scoteam din toate bortile anatomice posibile si imposibile, doar ca niciodata pana la refuz, deoarece o noua serie de pule, pizde, morti si mame avea sa urmeze…

m-am gandit, la un moment dat, chiar sa le dedic un set de injuraturi personalizate, lor, profesorilor ce un semestru intreg au stat cu mana in pantaloni; iar apoi mi-am zis ca nu are sens , ca din moment ce injur pe toata lumea la fel, ar fi nedrept, ca lor, ratatiilor societatii, sa le acord un statut privilegiat.

dintre toate aceste scursuri ale societatii, fiinte cu mintea purulenta, stilou si catalog in mana, un singur zambet ipocrit imi apare in minte.

este ea, diafana, extraordinar de bineinteleasa, mereu ranjitoarea…aceasta intruchipare a iubirii pentru dreptate, aceasta Xena a timpurilor moderne ce lupta neincetat impotriva oricarui tip de tartru justiar….

este ea, cea ale carei arme pentru propovadiurea dreptatii sunt penita si registrul, iar acum mai nou, un soi de “revista” cu trei file lucitoare pe care ne ia banii in scopuri mai mult decat nobile….

este ea, o ratata din punct de vedere profesional, o rusine pentru meseria de profesor, o oligofrena cu diploma….

mi-e scarba, imi vine sa vomit numai cand ma uit la fata ei manjita de caca dupa atata pupat in cur…e ca o oaie cu ciulini in lana, care, din instinct sau probabil dintr-o consitentizare a propriului statut, linge sare. si linge, si linge, si chit ca i s-a amarat gura si i s-au strapezit dintii, ea linge in continuare…

mi se ascunde creierul cand incepe sa vorbeasca, in speranta ca, poate-poate nu o sa fie atins de aceasta ciuma, ca poate-poate o sa-si indrepte gura-i scuipatoare de ciuperci spre alte fiinte la fel de nevinovate…

e ca o flegma, undeva, pe un trotuar strabatut de fiinte cu mult superioare ei….

e ca un avorton intr-un borcan de 500 de grame, jegos si cu o eticheta pusa la plesneala…un borcan plin cu formol si tinut in vazul lumii ca pe o rusine, si totodata, ca o minune a acestiu sistem prafuit. e ca o progenitura conservata, careia abia poti sa ii distingi sexul sau degetele, a carui creier are dimensiunile si functionalitatea unei radiere de creion la 5000….

este ea…..unica…."

Linkul unde este postul in original: http://dudulici.wordpress.com/