Leave this shit behind (de Alexandru Cozlac)

Nu-mi doresc decat sa reusesc sa-mi doresc ceva. Momentan paharul nu se mai masoara intr-o jumatate plina si una goala, ci in mai multe jumatati decat ar trebui.
Crap seminte si ma uit la teve. Ma gandesc la mine, apoi la Osetia de nord & Osetia de sud si toata harababura aia si apoi ma gandesc la lucruri inutile. Unu' are la status "cu putin, faci mult" si asta ma sperie putin mai mult decat ar trebui. Dar e ok.
Nu e vina noastra ca s-a intamplat ce s-a intamplat. Si totusi, inca nu s-a intamplat nimic. Deschid sertarul si-mi scot un CD si-l pun in pc. Si pc-ul reactioneaza instant. E oribil cand simti ca tre' sa scrii ceva si n-ai chef, cuvinte si mai mult decat atat, talent. E ca si cum ai fi barbat si ai vrea sa nasti tu in locul ei, daca s-ar putea. O durere exterioara sa te faca apoi sa te indoiesti de raportul placere/durere. Sa-ti spui in sinea ta ca primul sarut a fost un bullshit. Ca prima atingere a fost un bullshit. Ca prima seara pe care ti-ai petrecuto cu el a fost un bullshit si ca nu se merita. La asta ajungi daca iti doresti, poate, peste masura sa scrii ceva. In anuminte momente ale vietii si in anumite conditii