Dorine, auzi? (De Buji)

Am tot scris. La un moment dat m-am şi văzut. Eram acel om al străzii care ţine o pancardă de carton: „Jesus is coming. The end is near!”. Un fel de reminder dar jalnic poziţionat, total ineficient, total bătubil-joc. Ce dacă poate lucrurile chiar se duc naibii, când tu stai cu pancarda aia în mână nu faci decât să trezeşti suspiciuni de nebunie în trecătorul x în cazul în care ţi-ar acorda atenţie. Repent, you fools! Pun pariu că dracu duce o campanie de „întoarce-te la Dumnezeu, credinţa te va salva” prin mii de dubioşi slinoşi, pentru ca toată chestia să pară penibilă unui individ cu ceva neuroni.
Dar gata, mi-a ajuns. M-am plictisit de mine şi de mascarada asta, de nota moralizatoare. Nici măcar nu pot să spun că a fost amuzant. Amuzant începe să fie abia acum. N-am absolut niciun plan. Şi tu cine naiba eşti? Eşti plecat la cumpărături? Eşti în vreo cafenea? Pot să-ţi spun Dorin? Bineînţeles că pot, cum ai putea să mă opreşti? Dorine, ţi-ar plăcea să te alint patapievici cu p mic? Nici mie. Dorin, Dorin, eu pot să-ţi văd ceafa. E ca orice altă ceafă. Pentru doi sau trei din lumea asta toată, ceafa ta nu e ca orice altă ceafă, doar pentru că e a ta. Ia vezi, câţi au mai rămas, Dorine? Cam mulţi, mai calculează o dată. Pot să-ţi vând o oglindă cu ramă pictată, dacă vrei să-ţi vezi ceafa, când o să-ţi dai seama că eşti singur. Lasă naibii microcipuripurile şi încălzirea globală, cocalarii şi piţipoancele, ultima modă în materie de materie, fă odată calculul ăla! Am nevoie de bani. Am o oglindă pentru tine, ţi-am spus. „I love my mtv.” Vreau să-mi cumpăr încă un hamac şi câteva albume de pictură. Vreau să plec în India. Tu ce vise ai, Dorine? Vrei faimă şi bani? Astea-s pentru golani. Tu trebuie să devii un sfânt, Dorine. Ştiu că vrei. Pot să aranjez treaba cu nişte camioane cu nisip, îţi facem un mic deşert în centrul oraşui, te instalezi acolo, înduri un timp şi gata, eşti un sfânt Dorine, golanule. Haha. Hai, când te hotărăşti, îmi dai un semn, ok? Am nevoie de bani. Vreau să văd lumea toată şi nu vreau să o văd singură. Avionul costă. Îmi iau killerul cu mine, o să fie frumos. Tu unde vrei să mergi, Dorine? Oriunde atâta timp cât nu ajungi nicăieri? Îţi fac un labirint fără ieşire de toată frumuseţea, arbust înalt, dens. Se aranjează repede. Cu tai chi-ul nu merge. Unii şi-au căutat sinele la tai chi, după o lună s-au plictisit şi au cerut banii înapoi. Domnule, mie să-mi dai sinele! Nu mă interesează ţăruşii tăi! Dar, Dorineeee, nu am eu grijă de tine? Labirintul fără ieşire e cheia. O să treci prin atâtea încât va trebui să treci şi prin tine, tot căutând. Nu fi fraier, nu te lăsa Dorine, eu ştiu că tu poţi fi fericit, meriţi asta. Dă-mi un semn şi aranjăm. Haide, că am nevoie de bani. Da? Nu de alta, aş mai sta cu pancarda în stradă, dar dracu nu plăteşte la timp. M-a păcălit...şi eu am avion duminică.


Blog Buji: Bascalavista, baby!