tot ce-i aici, acum, poate fi confundat usor cu un trecut apropiat
faptul ca traiesc acum nu dovedeste nimic inafara faptului ca n-am murit
femeile pe care le-am atins s-au transformat in copci
nefolositoare la capul unui om aflat in agonie
despre care nu stiu nimic
un strain ma atinge intr-un fel diferit
si asta ma sperie atat de tare incat mi-e frica sa ma mai ating singur
las asa.
cumpar un buchet de flori pe care il ofer primei femei dezbracate
cu gandul ca ea-mi va oferi raspunsul
la o intrebare pe care incerc s-o aflu’
un joc imposibil de jucat in doi
tu si trupul tau o lupa prin care vezi totul mai aproape
dar niciodata destul de aproape incat sa atingi
asteapta-ma langa piatra scrisa
aici a fost mintea mea
si nu eu.
pentru cineva:
nu esti o drama, noi restu' suntem.
:)
miercuri, octombrie 08, 2008
Hoping everything’s not lost (in memorian dujgsdalkhfvdhl) rzv
Etichete:
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
păreri