"Cel mai bun argument împotriva democraţiei este o discuţie de 5 minute cu un votant obişnuit" - Winston Churchill
Acum ceva timp mi-am pierdut buletinul - un plastic de formă dreptungiulară care spune cine sunt eu. Recomand tuturor să-şi piardă buletinul o dată, dacă nu de mai multe ori, îţi dă o senzaţie mişto de „nenumărat în statistica voastră de 2 lei". De când am avut drept de vot, am votat. De fiecare dată degeaba, cum era de aşteptat. M-am cam plictisit să contez o dată la patru sau cinci ani doar pentru că sunt proprietarul unei bucăţi de plastic.
Nu mă uit la teve, la ştiri şi alte rahaturi de tocşouri; n-am nevoie de informaţii filtrate prin mii de interese, n-am nevoie de publicitatea servită la ore fixe, publicitate din care-şi umflă ei buzunarele. Nu-mi trebuie nici divertismentul de masă şi nici jegurile de filme, aceleaşi în fiecare an.
Şi m-am săturat mai ales de mine-le meu idealist şi optimist! Să fim puţin realişti, să te duci la vot înseamnă să iei prea în serios o haită de cretini care nu au alt scop decât să-şi umfle conturile. Nici nu ştiu de ce mai amintesc treaba asta, e deja un clişeu obosit simţit pe pielea tuturor.
Bineînţeles, sunt o ignorantă, nu? Îi întreb pe bolnavii de responsabilitate civică de unde ştiu ceea ce cred ei că ştiu. Sclavi şi plătitori de rate, mai lăsaţi naibii politica, nu se va schimba nimic pentru voi pornind de acolo. Închideţi televizoarele, nu vă mai lăsaţi exploataţi, băgaţi-vă picioarele în ambiţiile tâmpite de promovare, nu mai cumpăraţi toate porcăriile de care nu aveţi nevoie, sunteţi deja bogaţi dacă vă iubeşte un singur om din lume. Se pare că mine-le meu idealist recidivează dar de data asta îi acord votul meu. Lui şi numai lui.
Aşadar şi prin urmare, eu nu mai pun nicio ştampilă. O vor pune alţii în acelaşi loc numit Zadar.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
păreri