- URBANCOLIA de dan sociu -
Spre deosebire de ultimele apariţii în literatura, pe care eu aş numi-o argotic, OK, URANCOLIA lui Dan Sociu nu ezită să păstreze nucleul cel mai significant al epicului postmodernist. În romane fresh ca Soni a lui Andrei Ruse sau Cele mai frumoase creiere ale lui Silviu Gherman există o acţiune, un cumul de factori şi anumiţi subiecţi care fac din aceste new-entry-uri ceea ce aş putea spune printr-un apelativ simplu, romane cul.
Însă URBANCOLIA lui Sociu se învârte total prin alt hood cu toate că apare din acelaşi neighborhood. Ca şi în romanele menţionate mai sus subiectul respectiv subiecţii(şobolanii de laborator) sunt fucked up deci romanele devin implicit o încercare de activism social (lăsându-vă pe voi să tregeţi concluzia dacă au şi reuşit) criticând şi futând sistemul după bunul plac, scunfundîndu-se în clişee sociale, politice şi existenţiale care nu fac decât să deconspire o ipoteză falsă sau nu a realităţii.
Dan nu rămâne aici. El încearcă şi reuşeşte într-o anumită măsură să creeze ceva mai mult decât un roman cul contemporan în care s-ar regăsi orice puşti labagiu al secolului 21. Urbancolia este un roman aparent simplu, nu impune la prima vedere cine ştie ce cumuli de cunoaştere, nu apare ca un roman pentru iniţiaţi sau pentru elită. Este prezentată ca o carte simplă pentru oameni simplii. Însă această uşă întredeschisă se poate înlocui foarte uţor, pe parcurs, cu o mie de ferestre, o mie de trip-uri prin diferite realităţi temporale în care autorul, naratorul şi personajul îşi face veacul.
Aş mai vrea să adaug un singur lucru.
"Televizorul era deschis, chiar pe postul nostru. Lucia, prezentatoarea de la ştiri, o tipă care nu mă plăcea deloc, vorbea despre un accident de maşină. am intrat în bucătărie să-mi fac o cafea. Am auzit-o de dincolo spunînd Maseratti, ceva despre un val de pămînt, apoi din nou Masseratti şi deodată, clar, un nume: Vlad Gurliuc.
Murise pe loc. Iar fetei cu care era în maşină îi zburase capul pînă la marginea autostrăzii.
Mama îşi făcea cruci, cu gesturi largi, teatrale. M-a prins de mînă şi m-a tras lîngă ea, pe canapea:
-M-a oprit ieri pe stradă un individ..."
Însă URBANCOLIA lui Sociu se învârte total prin alt hood cu toate că apare din acelaşi neighborhood. Ca şi în romanele menţionate mai sus subiectul respectiv subiecţii(şobolanii de laborator) sunt fucked up deci romanele devin implicit o încercare de activism social (lăsându-vă pe voi să tregeţi concluzia dacă au şi reuşit) criticând şi futând sistemul după bunul plac, scunfundîndu-se în clişee sociale, politice şi existenţiale care nu fac decât să deconspire o ipoteză falsă sau nu a realităţii.
Dan nu rămâne aici. El încearcă şi reuşeşte într-o anumită măsură să creeze ceva mai mult decât un roman cul contemporan în care s-ar regăsi orice puşti labagiu al secolului 21. Urbancolia este un roman aparent simplu, nu impune la prima vedere cine ştie ce cumuli de cunoaştere, nu apare ca un roman pentru iniţiaţi sau pentru elită. Este prezentată ca o carte simplă pentru oameni simplii. Însă această uşă întredeschisă se poate înlocui foarte uţor, pe parcurs, cu o mie de ferestre, o mie de trip-uri prin diferite realităţi temporale în care autorul, naratorul şi personajul îşi face veacul.
Aş mai vrea să adaug un singur lucru.
"Televizorul era deschis, chiar pe postul nostru. Lucia, prezentatoarea de la ştiri, o tipă care nu mă plăcea deloc, vorbea despre un accident de maşină. am intrat în bucătărie să-mi fac o cafea. Am auzit-o de dincolo spunînd Maseratti, ceva despre un val de pămînt, apoi din nou Masseratti şi deodată, clar, un nume: Vlad Gurliuc.
Murise pe loc. Iar fetei cu care era în maşină îi zburase capul pînă la marginea autostrăzii.
Mama îşi făcea cruci, cu gesturi largi, teatrale. M-a prins de mînă şi m-a tras lîngă ea, pe canapea:
-M-a oprit ieri pe stradă un individ..."
|
pe lista de 'to read'.
RăspundețiȘtergerepoate ca am sa o cumpar... pt faptul ca poate e un "roman" cul :D ...
RăspundețiȘtergere