joi, octombrie 13, 2011

să fii și cu o tipă-n spațiu




priveam răsăritul
și de fiecare dată vedeam ceva în plus
pe linia orizontului

cer înstelat un tatuaj cu
o pată de lumină
mă mișc în continuu
când mă gândesc la tine

și clipele se dilatau în ochii noștrii
deveneam încet dar sigur
altceva

te mângâi direct pe oase
și doar eu te pot curenta
iar respirația ta dulce și caldă
mă fute-n nucleu

și te trezeai la rareș în pat ca dintr-o revoluție
și te gândeai la chestii
și eu mă trezeam
și mă gândeam la aceleași chestii

cum ar fi pungi de plastic
rostogolindu-se încet
pe trotuare reci
foarte îndepărtate

și dincolo de muntele meu
e muntele tău
și când am nevoie de tine
aprind un foc

iar tu apari pe marginea patului
și ni-i vărsăm
pentru că în timp ce-i vărsăm îî iubim
și-n timp ce-i iubim îi trăim
și-i creștem îi educăm
le luăm cadouri de Crăciun la toți trei miliarde
le zicem că moșul le-a adus
iar ei ne cred

aprinde ultima țigară și dă-mi întoarsă

2 comentarii:

  1. "cum ar fi pungi de plastic
    rostogolindu-se încet
    pe trotuare reci
    foarte îndepărtate" aluzie la scena din American Beauty?;))

    RăspundețiȘtergere

păreri

Contact: redactiabumbac@yahoo.com
| Creative Commons License |