priveam răsăritul
și de fiecare dată vedeam ceva în plus
pe linia orizontului
cer înstelat un tatuaj cu
o pată de lumină
mă mișc în continuu
când mă gândesc la tine
și clipele se dilatau în ochii noștrii
deveneam încet dar sigur
altceva
te mângâi direct pe oase
și doar eu te pot curenta
iar respirația ta dulce și caldă
mă fute-n nucleu
și te trezeai la rareș în pat ca dintr-o revoluție
și te gândeai la chestii
și eu mă trezeam
și mă gândeam la aceleași chestii
cum ar fi pungi de plastic
rostogolindu-se încet
pe trotuare reci
foarte îndepărtate
și dincolo de muntele meu
e muntele tău
și când am nevoie de tine
aprind un foc
iar tu apari pe marginea patului
și ni-i vărsăm
pentru că în timp ce-i vărsăm îî iubim
și-n timp ce-i iubim îi trăim
și-i creștem îi educăm
le luăm cadouri de Crăciun la toți trei miliarde
le zicem că moșul le-a adus
iar ei ne cred
aprinde ultima țigară și dă-mi întoarsă
joi, octombrie 13, 2011
să fii și cu o tipă-n spațiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"cum ar fi pungi de plastic
RăspundețiȘtergererostogolindu-se încet
pe trotuare reci
foarte îndepărtate" aluzie la scena din American Beauty?;))
da :)
RăspundețiȘtergere