când greierii se nasc
şi ploile se irosesc
aşa cum copii învaţă să silabisească
şi leagănele continuă balansul după ce pleci
şi sunt în urma (nu-ştiu cât de în urmă)– şi eşti în urmă
la fel şi mă uit în urmă
cum balansul persistă aproape olfactiv.
aştept să vii de la cursuri
te-ai îmbrăcat frumos
tot ce-am încălzit azi - s-a răcit -
dar nu-mi pasă nu-mi pasă
sînt obosit
aştepţi să ajungi acasă
pe-o stradă făra capăt, rezistentă,
calci agale desculţă
cu tocul rupt în geantă
ai fi putut să mă suni
ţi-aş fi răspuns instantaneu
dar nu, ai aşteptat de mult un motiv
să calci agale desculţă
prin Iaşi
balansându-te
uşor
am rămas făra ţigări şi n-am de unde să-mprumut
dar nu-mi pasă butonez telecomanda
electricitatea-i un soi de aloe vera în viaţă
marți, mai 12, 2009
love you when crickets are born
Etichete:
literatura,
poezie,
rzv
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
prea tare poezia
RăspundețiȘtergere