Fiecare dimineață începe cu-n sărut aproape fizic
apoi totul pică într-un amestec de nirvană
i-am zis lui Silviu
să-mi pună zahăr în cafea până ce lingurița stă la 90 de grade de pământ
și așa a stat o vreme
apoi a căzut inexplicabil
prin toate ferestrele văd același lucru
nu reușesc să disting nimic de nimic
oboseala nu poate fi tratată decât prin somn
și mă ridic din pat
totu s-atinge de tot
și-mi provoacă stări cumplite de vomă
e ca un domino
cum totul cade aerisind tunelele
și parcă lumea nu mai respiră
prin revelator
un strat gros de lumină
îmi amintește că parchetul există
odată cu toate existențele din jur
n-am nici un chef de cursuri
iî zic, încălțat, Soniei
care n-a mai ieșit din casă de-o săptămână
iar ea ma aprobă
nici trează nici adormită
apoi se scobește în nas.
joi, noiembrie 12, 2009
aproape fizic
Etichete:
literatura,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
păreri