Regret nespus că eu trebuie să fiu cel ce spune asta dar 98 % din coperțile cărților de poezie contemporană publicate la edituri fantomă și nu numai arată ca și cum ar fi făcute de mine când am descoperit Photoshopul. Într-o lume normală nu este neapărat nevoie ca autorul textelor să fie și autorul coperții. Din păcate în România este neapărat nevoie de așa ceva. Suntem cu toții artiști universali.
Majoritatea coperților sunt o fotografie/desen (luată/luat de pe net cu acord, presupun, sper) peste care se bagă un font times new roman sau arial cu o culoare care nici măcar nu este în contrast cu backgroundul, ba chiar mai mult, complică drastic citirea titlului. Știu că în țara asta identitatea și ambalajul produsului nu este important și că primează calitatea textelor, dar pe bune?
O carte de poezie nu trebuie să semene cu un ambalaj de etnobotanice.Aș fi putut face asta și cu două cărți dar nu vreau să stârnesc explozii de frustrare. Cine se simte, se simte. Așadar, observați diferența?
Iar primii nici măcar nu au cremă! ;)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
păreri