Poșta - Charles Bukowski

Charles Bukowski, fiul unui soldat american si al unei nemtoaice, nascut pe 16 august 1920 la Andernach - Germania, stabilit cu familia in Los Angeles din 1922 urmeaza cursurile de jurnalism pe care le abandoneaza in 1941 si calatoreste prin toata America, traind din slujbe marunte, intre care si cea de functionar la posta in 1958.

In anul 1944 publica prima povestire in revista "Story", in 1955 incepe sa scrie poezie publicand aproape un volum in fiecare an, pentru ca in 1962 sa ii fie publicat primul volum de proza "Toate gaoazele din lume si a mea", urmat de alte volume precum foiletonul "Notele unui porc batran" (1969), "Erectii, ejaculari, exhibitionisme si în general povesti despre nebunia obisnuita" (1972), "Da-mi toata iubirea ta" si "Hot Water Music" (1983) sau romanele "Posta" (1971), "Factotum" (1975), "Femei" (1978 ), "Carne beata" (1982), "Hollywood" (1989), "De duzina" (1994).

Consacrarea, succesul vin destul de tarziu. Moare in martie 1994 intr-un spital din San Pedro, California dupa un an de lupta cu leucemia.

Romanul "Posta" are un iz autobiografic teribil de puternic - de la locuri de munca, la nume de personaje se desprind partial intr-o proportie generoasa direct din viata scriitorului. Personajul principal - Henry 'Hank' Chinaski este prototipul anti-eroului care isi duce existenta in stil propriu, impotriva sistemului (identificat in Posta S.U.A.) inteles si detestat ca monotonie absurda, respectiv moarte ("Viata-n felul asta e viata pe care-o duc toti: ne omoara"), caruia ii opune un alt tip de degradare - cea sociala, prin betii, pariuri la curse, gaselnite hilar-ironizatoare si excese de natura sexuala menite sa il faca sa se simta viu.

S-a spus ca Bukowski ia in deradere in acest fel Visul american - anti-eroul sau nefiind preocupat de grija zilei de maine, bani sau cariera, cat mai degraba de satisfacerea unor nevoi instinctuale precum foamea, somnul, odihna si sexul - fara a fi insa un superficial.

De ce mi-a devenit Hank simpatic? Pentru ca nu e rebelul fara cauza, cu o bogata colectie de clisee, este un jucator - un lenes auto-recunoscut, ludic, persiflant, cu o inteligenta care depaseste media, dovedind, atunci cand nu are incotro, ca poate juca si dupa regulile altora mai bine decat acestia, dar in felul sau, dupa cum demonstreaza de exemplu la una dintre cele mai dificile examinari pentru obtinerea slujbei de lucrator postal permanent.

Pentru ca dovedeste mai multa implicare, sensibilitate si toleranta decat oricare alt personaj al acestui roman; caderea celor din jurul sau, fie ei si straini, departe de a-l lasa rece ii provoaca indignarea fata de indiferenta sau resemnarea semenilor sai.

Pentru ca in ciuda limbajului colorat sau a situatiilor penibile in care e adus isi pastreaza spiritul ghidus si un bun simt nativ - nu simte nevoia sa-si descarce nervi, angoase, frustrari nici macar pe cei dragi atunci cand acestia il tradeaza.

Pentru ca ia viata asa cum este ea si il mira inca absurditatea unor situatii, prostia umana, tupeul nesimtit si intamplarile traite, cele mai multe in defavoarea lui. Gaseste umorul tuturor acestor lucruri si reuseste sa le interpreteze cu cinism cat sa-mi provoace rasul - nu genul acela cu hohote sonore - ci mai degraba cel interior, adus de fiecarui mic triumf al inteligentei impotriva ridicolului cotidian.

As rezuma cu o doza de umor negru acest roman la inscriptia de pe piatra funerara a autorului sau:

"Don't Try"