Da dom`le! Spunea o tanti la tv, pe vremea când încă mă uitam la cutiuţa cu imagini, că gramatica nu-i o fată pe care o agăţi pe stradă. Sunt de acord, dar asta numai până la ora 11 noaptea. După ora asta, mă revolt! Păi, mă pune pe mine la colţ o chestie făcută din două îngrediente cu nume de boli, respectiv sintaxă şi morfologie? Şi se ţine de mână, gagica asta, cu terminata aia de ortografie! Şi vin peste mine noaptea după 11 şi mă bântuie şi mă chinuie, şi îmi şoptesc la ureche pe zece voci - vezi că ai scris cu doi de i, vezi că ai pus cratima aiurea, oare se scrie cu liniuţă, bă, ce dracu, am scris corect? Chibrite, chibrituri, mă scarpin în cap, de fapt nu am cum să mă scarpin în cap, e o expresie aiurea asta, şi mă enervez şi scriu china cu c mic şi mă ridic naibii de pe scaun că nu mai îmi simt bucile de la atâta efort `telectual!! Mda.
Şi atunci mă revolt! Şi da, mă repet! Şi scriu cu greşeli, mă exprimez original, inventez cuvinte cu maţe lăbărţate şi provoc scârbă gramaticiii (fraierooo, ţi-am pus 3 de iii, na, ce mai faci acu??) Fac din semnu exclamării o bilă pe care o arunc spre o armată de semne de întrebare, joc popice că-i mai propice şi mă aprind ca un licuric în noaptea asta de taină în care mă hărţuieşte la virgulă o curvă de gramatică. Eu, adică io, pun gramatica în lesă şi o calc blând pe creştet, nu-i făcută decât din reguli şi-mi inspiră milă. Mâine dimineaţă îi dau drumul să facă pipi pe lucrările mele de şcoală, îi dau voie să-mi parfumeze foile cu mirosul ei de cărţi vechi pline de bacterii, îi ofer un moment de glorie întru conştiinţele de lemn ale profesorilor prea crispaţi ca să mai fie simpatici. Dar, frumoşii mei, am şi io limitele mele. Iar limitele mele sunt limitele gramaticiii mele.
Şi atunci mă revolt! Şi da, mă repet! Şi scriu cu greşeli, mă exprimez original, inventez cuvinte cu maţe lăbărţate şi provoc scârbă gramaticiii (fraierooo, ţi-am pus 3 de iii, na, ce mai faci acu??) Fac din semnu exclamării o bilă pe care o arunc spre o armată de semne de întrebare, joc popice că-i mai propice şi mă aprind ca un licuric în noaptea asta de taină în care mă hărţuieşte la virgulă o curvă de gramatică. Eu, adică io, pun gramatica în lesă şi o calc blând pe creştet, nu-i făcută decât din reguli şi-mi inspiră milă. Mâine dimineaţă îi dau drumul să facă pipi pe lucrările mele de şcoală, îi dau voie să-mi parfumeze foile cu mirosul ei de cărţi vechi pline de bacterii, îi ofer un moment de glorie întru conştiinţele de lemn ale profesorilor prea crispaţi ca să mai fie simpatici. Dar, frumoşii mei, am şi io limitele mele. Iar limitele mele sunt limitele gramaticiii mele.
Aşa că nu mă judecaţi! Şi dacă aveţi plăcerea de a mă corecta, făce-ţi-o
cu tact şi voioşie. Sau n-o mai faceţi deloc!
|
ok, dupa 11 noaptea o agati, iti petreci noaptea cu ea pe mess, dar se pare ca pentru generatia pro(sti gramada) nu exista si dimineata dupa noaptea din capul lor. De exemplu, o litera se poate manca. Dar nu la nesfarsit. Pentru ca, daca o mananci mereu, nu mai inseamna ca o mananci, inseamna ca habar nu ai ce limba vorbesti, si mai ales scrii. Cu doi de i. Si daca iti permiti sa tii ( cu 2 i ) blog, ar fi ( 1 i )cazul sa te gandesti ca o sa fii comentat, si nu te astepta sa fii ( cu 2 i ) iertat de oameni pe care ii deranjeaza lipsurile din tara asta, atat de mari ca au ajuns sa fac ravagii si in caiete. Pacat ca nu se mai teme nimeni de stiloul "cu rosu"... Si ca o ultima observatie: "face-ti-o" ti-o faci tie, ti-, cumva?....
RăspundețiȘtergere