joi, mai 21, 2009

Erotikon, Liviu Bleoca, Editura Polirom, 2005



INTRO
Liviu Bleoca (n. 1958, Bucureşti), absolvent al Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca, este secretar general al Institutului Cultural Român. A colaborat cu diverse reviste din ţară (România literară, Observator cultural, Lettre Internationale, Apostrof, Transylvanian Review) şi străinătate (Partisan Review, Sulfur, Exquisite Corpse, Index on Censorship, Contrafort). De asemenea, semnează numeroase traduceri de beletristică, istorie şi politologie.

Primul capitol:

Jurămîntul de sărăcie


Am o teorie: dacă nu ai bani de vilă, cumpără-ţi un apartament; dacă tot nu sînt destui, ia-ţi o maşină bună; dacă nici de maşină nu-ţi ajung, cumpără-ţi un computer deştept; dacă nu, atunci un stilou de marcă. Fidel filosofiei mele de viaţă, am în proprietate două rînduri de haine şi o viziune optimistă asupra existenţei.

Blugii şi cămăşile mele sînt însă de cea mai bună calitate. A doua pereche de pantaloni şi sacoul, italiene. Nu port decît pantofi de piele veritabilă. E puţin, eu însă duc o viaţă aproape ascetică, iar jurămîntul de sărăcie e doar unul dintre aspectele sale.

Vacanţele mele se pliază şi ele pe aceeaşi filosofie: dacă nu am bani pentru două săptămîni la mare (şi nu am!), cîteva zile sînt suficiente. Uneori, doar două. Ajung cu trenul de dimineaţă, petrec o noapte la camping, iar în a doua seară plec înapoi acasă. Meniul zilnic constă dintr-o cafea dimineaţa, o chiflă la prînz şi o bere pe post de cină.

Tocmai "cinam" cînd i-am remarcat silueta profilată pe fondul nopţii. Stătea într-o margine a terasei, întoarsă pe jumătate cu spatele. O femeie frumoasă, cu un spate de un alb aproape ireal. Mi-a venit atunci în minte ceva ce se spunea despre Cuza: că ar fi semnat actul de abdicare pe spatele unei femei. Pe spatele acela eu aş fi semnat şi pactul cu diavolul. Ştiu însă că atunci cînd vii la mare pentru doar două zile şi cu o sumă derizorie în buzunar, eşti condamnat la singurătate. M-am mulţumit deci să o privesc. Iar cînd m-am ridicat de la masă, nu a fost pentru că şi ea făcuse acelaşi lucru. Era pur şi simplu timpul să plec.

Am plătit, amuzîndu-mă de privirea plină de respect a chelnerului cînd văzu teancul de bancnote din portofel. Un truc vechi: cîteva tăieturi de ziar între două "capace". Sacoul italienesc nu se asortează cu doar două bancnote amărîte.

Am pornit-o agale pe aleile înecate de verdeaţă. Ici şi colo, cîte un licurici scînteia stins.

La un colţ m-am trezit în faţă cu un bărbat care se aplecă brusc. În clipa următoare, m-am simţit împins cu forţă din spate. Împiedicîndu-mă de omul de la picioare, am zburat cît colo, în timp ce o mînă îmi smulse expert portofelul din buzunarul de la spate.

M-aş fi aşteptat să-mi rup mai degrabă gîtul. Eu am rămas însă în fund, neîndrăznind să mă ridic din cauza durerii ascuţite din genunchi. Atunci apăru lîngă mine femeia de pe terasă.
- Sînteţi lovit? Am văzut totul, erau doi. Au fugit încolo!

În starea mea nici nu putea fi vorba să mă iau după ei.
- Mă puteţi ajuta să ajung pînă la cort? am întrebat eu, sesizînd o urmă de uimire la cuvîntul "cort" (deh, sacoul!).

Oricît ar părea de ridicol, mersul şonticăit la braţul acelei femei elegante fu pentru mine încununarea serii. Hoţii mă lăsaseră fără ultimul ban, dar eram hotărît să nu-mi irosesc cele cîteva minute alături de ea adîncit în gînduri negre.
- Care e cortul dumneavoastră? mă întrebă cînd am ajuns.

I-am arătat cu degetul tremurînd locul cu iarba culcată ca după aterizarea unui OZN.
- Dar vi l-au furat!

Nu era doar frumoasă, ci şi perspicace!

Cred că a convins-o imaginea aceea absurdă: eu stînd într-un picior, arborînd un zîmbet fără îndoială tîmp. Căci ce altceva ar fi putut-o face să-şi dezvăluie secretul unui om complet necunoscut? Cînd am intrat în cortul ei, aflat doar ceva mai încolo, şi am văzut cele două-trei rochii atîrnînd de bara transversală, am înţeles că nu eram singurul ce făcuse jurămîntul de sărăcie.

Au urmat cîteva zile cu adevărat ascetice. Cum? Jurămîntul de castitate? Ei, să nu exagerăm!

fragment de pe: http://www.liternet.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

păreri

Contact: redactiabumbac@yahoo.com
| Creative Commons License |