ciocan [de oZAness]

am vrut sa scriu. am vrut sa intru din nou in starea aia si sa scriu. sa ma fac gropar(a) de mine insami. aici. dar nu. s-a rarit. starea vine din ce in ce mai rar, iar cand vine, de-a dracu vine intr-un moment in care nu am cum sa scriu.

acum, in mine, acea straina mi-a luat locul. fiecare are mica sa tragedie, mica drama, mica problema, mica depresie, mica...nu. marea. marea piscina! da, eu cred ca omul poate fi comparat cu o piscina.
o piscina cu o parte mai adanca si cu o parte mai putin adanca.

mai nou, incerc sa fiu lipici - sa nu ma rup.
intorc obrazul intodeauna pentru ca nu exista umbra fara soare.
sincer, am ajuns la concluzia ca "poate" si "daca" sunt mai fericiti ca noi. sau ca mine. nu stiu.
nu mai pot sa mint. nu mai vreau sa mint. pentru alti. nu mai vreau sa fiu eu "stalpul". acum vreau eu sa am parte de asta. prin vene imi curge timp, am nevoie de repere si certitudini.

rad cand ma vezi plangand. rad cu lacrimi de crocodil. rad tocmai pentru ca tu nu ma vezi niciodata plangand. vroiam sa nu mai lupt. sa lupti inseamna sa-ti pese, dar nu. razboi sa fie.
eu iubesc diferit, pot fi detasata si rece. sa-mi analizez bataile inimii. dar pot fi si eu... Eu cu adevarat.

ma sperii cand pui mana pe mine. tresar.
tresar sa nu te arzi. eu ard. sunt fierbinte. carbonizata...
tu?... poti sa urli cat vrei. doar...sa nu fugi prea devreme.
stiu ca expir un fum fals, dar acum iubesc oglinzile.
ma uit in ele sa n-am ciocolata la gura si plec.

nu stiu ce pact ai tu cu dumnezeu, dar intr-o lume perfecta, stiu ca eu nu as exista.

cand o sa vreau destul de mult, o sa-mi exprim gandurile.
apoi, o sa ma las pe spate, o sa te rog sa-mi aprinzi o tigara si o sa vizionez filmul in care tu pleci.

post scriptum: eu, in general, nu prea mananc ciocolata...