Când eu ascultam blink iar tu avril

în alte țări îndepărtate
sărace
copii ca noi mureau de foame
și de sete
iar nouă nu ne păsa
și ni se părea natural
să nu ne pese

poate că era
poate că nu
dar toată ploaia din gurile noastre
nu avea unde să se verse
și de aceea o înghițeam
chiar de puteam trăi fără ea

cea mai penibilă existență
e existența mea
și toate soundtrackurile pe care le ating
se transformă într-un patetism flexibil
prin care pot retrăi bucurii
ce-mi par, acum, puțin tâmpite.

dar nu există piatră scrisă
fără amănunte și fără antagonism
mi s-a zis pe vremea când nu știam ce-i aia
antagonism

am de făcut un eseu de șapte pagini la istoria artei
despre greci și mama lor
da’ mi se par mai folositoare
alte chestii
cum ar fi
contradicțiile fundamentale ale României,
și anume revoluţia anticomunistă prin comuniști
și mă gândesc că din cauza asta
mâncăm numa’ câcat de 20 de ani.