Se afișează postările cu eticheta ozaness. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ozaness. Afișați toate postările

marți, februarie 09, 2010

re-vedere [de oZAness]

vrei sa fiu sincera? uite:
acum scriu pentru ca sunt trista. iar. uitasem cum e sa te ineci in lacrimi incercand sa spui un "pa", care oricum nu iese pe gura, inainte sa se inchida...usile liftului, telefonul, ochii.
am uitat cum e sa sufar. am uitat cum sa fac dragoste cu durerea. am uitat cat de incomode si ce mancarime exista intodeauna sub masti. am uitat cum sa ma uit in ochi fara sa se vada tot.
am uitat.
cred ca fericirea mi-a dat amnezie. a sters cum sa ma prefac.
fericirea nu e ca mersul pe bicicleta - care nu se uita niciodata.
as vrea pentru 1 secunda, sa simta toti uraganul din mine, ca apoi sa fie liniste. sa taca toti.
apoi as da drumul la acest uragan, sa se manifeste.
i-ar scoate din perplexitate. pe toti. si si-ar revenii. iar eu as ramane goala. sa nu mai simt nimic.
nici inainte nu mai simteam, dar totusi reusisem. reusisem cumva. reusisem sa fiu vie. sa traiesc, sa fiu efectiv o femeie implinita. dar nu. gata. stop. iuberea e doar un subiect de conversatie.
poate ca iubirea E ca mersul pe bicicleta - nu se uita niciodata.
oricum ar fi, sa stii ca ma doare pielea. ea ma doare cel mai tare. din toate astea. ea e granita. de ea nu poate trece durerea.
zvacneste si se zbate sa se opreasca, dar nu.
ea e cea ce trebuie respectata. ea si atat.
poate si eu. dar mai putin.
acum doar ma uit in jur si...incerc sa nu gandesc. ca sa pot dormi noaptea, iar cand ma trezesc, imi urlu:
"nu, nu. taci si adormi iar, ca sa mai treaca ceva timp!".
atat. nu am un final la cuvinte. doar la ganduri.

bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

duminică, septembrie 20, 2009

puls [de oZAness]

si uite cum stau si ma gandesc de ceva de timp ce sa scriu. ce sa povestesc. ce sa descarc. nu am ajuns la o concluzie, dar stiu sigur ca trebuie sa spun. trebuie sa spun ca...sunt om. am crescut, iar acum sunt un om mare mai exact.
nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar m-am trezit vorbind pe strada despre responsabilitatile mele. despre ce trebuia sa fac in ziua aia. despre faptul ca efectiv trebuia. nu puteam amana. despre faptul ca nu dorm noptile pentru a le putea duce pana la capat.
e adevarat ca noaptea am cel mai bun randament, dar...Eu, eram cu "trebuie" in gura.

sunt o fire perversa. uneori o dau putin in sadism, dar "trebuie", la mine in gura, suna al dracu de sexual. poate mi-se pare, dar asta e starea care mi-o induce.
a trebuit vreodata sa simti gelozia?
dar invidia?
pentru mine amandoua sunt la fel de puternice ca intensitate.
da, am formulat bine: "A TREBUIT vreodata sa simti gelozia/invidia"
"trebuie" asta vad ca isi cam face loc in viata mea. mi-se baga singur pe  gat. problema e daca eu imi incordez sau nu gatul. ca sa inghit. el oricum intra, toata treaba e daca il las sa alunece lin sau incerc sa ii pun piedica.
indiferent ce as alege, odata trecut de marul lui adam, dus e.

l-as lasa sa se duca lin. sa alunece, dar eu sunt o fire puternica. eu stiu doar sa lupt orbeste. ca o mama ce isi apara puii. ma rog, in cazul meu, eu ma apar pe mine. nu asta conteaza. conteaza doar ca...cu riscul de a suna nebuna, traiesc. am aproape viata care mi-am dorit-o cand eram mica. cand eram mica si mama incerca sa ma pregateasca pentru viata, spunandu-mi ca la mine va fi altfel. si atunci acceptasem. acum nu. am luptat de atunci ca la mine sa nu fie "altfel", ci sa fie "la fel".

abia dupa toate astea am inteles si care e povestea cu invidia. povestea pe care o auzeam de fiecare data: "nu e bine sa fii invidioasa si tu ai ce altii isi doresc".
da. am si sunt recunoscatoare. zilnic sunt recunoscatoare, dar...cand munca ta, in care investesti ani, emotii, trairii, e luata si folosita de altii, e imposibil sa controlezi sentimentul acela de "al tau".

si uite asa te trezesti stand in pat, cu ochii in tavan, intr-o pozitie in care nici un muschi sa nu depuna vreun efort...poate decat pleoapele, cand le strangi cu putere, dar neincruntandu-te, cu cainele stand la picioare, umezindu-ti probabil buzele uscate de la oftatul sec, scurt si uscat...asteptand ca el sa plece sau sa vina de la altcineva.

e greu. e greu pentru ca eu ma pot controla. dar nu si acum. nu si la cel care ma lasa sa am grija de copilul din mine. nu la cel care ma lasa sa ii fac copilaria fericita copilului din mine. da, e greu sa nu o dau in egoismul unei mame, ca sa imi apar puiul.
e greu, dar vorba aia: "trebuie".
unde si cand s-a intamplat, nu stiu.
de ce "trebuie"?
pentru ca a trecut deja de marul lui adam, iar calcaiul lui ahile imi da ca ordin:
"trebuie inaintare doamna mea!"

bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

sâmbătă, august 22, 2009

mimica [de oZAness]

- stii ce? a trebuit sa spun gata.
a trebuit sa imi spun gata.
a trebuit sa spun stop.
trebuie sa se termine.
mi-e din ce in ce in ce mai greu sa ma prefac.
da. eu nu mai stiu sa joc teatru.
nu mai pot fi actrita "perfecta".
nu mai pot "juca".
nu imi mai pot juca "rolul".
da da da! nu nu nu!

[si atunci mi s-a zbatut degetul aratator.
de la mana stanga.
si se zbatea, si zvagnea...exact ca un penis in erectie.
parca sa imi arate directia. pe unde sa o iau.
cu toata forta lui se incorda si imi arata sa ma duc.
incolo. incolo!
incolo era inainte.
ma uitam la el, sa il linistesc, ca stiu deja:

"exista dragostea adevarata, dar nu pentru mine." stiu.
stiu ca:
"traim o singura data fiecare viata." da, stiu si asta.
mai stiu si ca:
"nu vreau sa fiu ca acei batranei care s-au casatorit la varsta de 80 de ani; asta dupa ce le-au murit sotii fiecaruia, desi ei s-au iubit dintodeauna."
si cu siguranta stiu ca:
acea seara, in care peste tot unde paseam era o scena, iar noi ne jucam exceptional rolul ~ acea seara a fost de fapt realitatea.
realitatea asa cum ar trebui sa fie.
m-am simtit perfect jucand rolul unei femei ce era fericita, implinita, iubita, admirata, respectata, etc.
cred ca acea seara e visul tuturor femeilor.
dar nu mai vreau sa fim actori ca sa ma simt fericita.
devine din ce in ce mai greu sa ma prefac ca nu se intampla.]

- da, intradevar, mai bine mai tarziu decat niciodata. mai bine mai tarziu si de mai multe ori, decat prea devreme si doar o data.

dar stii ca toata viata am fost in impartita in 2?
in subiectivism si obiectivism;
dar subiectivismul, desi ascuns, a fost intodeauna al meu.
doar al meu!

- ...o sa fii iar fericita?
- dar sunt.
- nu si cand toti pleaca acasa.
- alternez intre "te rog, minte-ma frumos" si "te rog din nou, zi-mi sincer".
acum fac lucruri pe care nu le faceam la 15 ani.
da. si ce?
asa e, si crezi ca sunt mai fericita? nu.
- suntem fracturati...

- inchipuie-ti ca acum ma fixezi cu privirea. fara sa iti impui sa intelegi sau sa crezi ca ai puteri supra-naturale.
pur si simplu, uite-te:
pasiunea inseamna durere; iar secretul este durerea in cur.

citez: "singuratatea creste in mine flori, iar eu sunt slaba. la propriu. iar tu la figurat."
asteapta. crede el. el crede ca asteapta.
am incheiat citatul.

si eu astept.
cand o sa cresti, si o sa te maturizezi, si o sa intelegi,
sa pui repede mana pe telefon sau pe orice mijloc de comunicare sau sa vii repede si sa-mi spui.
si sa o faci inainte sa fie prea tarziu.

poate mai ramane o farama de timp acolo; ceva...

doar atata timp comun, ar trebui sa duca si el spre o noapte in care sa nu mai albesc...
...ma prefac eu. Citeste mai departe...

duminică, august 16, 2009

"preparare pentru evacuarea sufletului" [de oZAness]

- desi imi place cum suna, cum ai putea tu sa iti evacuezi sufletul?
- de ce sa nu pot?
- pai cum ai putea, daca ai vrea?
- impingem incet, incet asa...
- am incercat zilnic ceva cu sufletul meu, dar esec peste esec.
- ce ai vrea?
- sa ii dau cea mai perfecta culoare! sa scot acel gri si sa il inlocuiesc.
- dar poate ai facut-o deja.
- am incercat, dar ce a intrat in loc de gri nu m-a prins. tu ce culaore ai?
- nu stiu. nu m-a interesat. stiu sigur ca e una, dar nu m-am omorat cu asta.
- eu ti-as da acel verde crud. stii de ce? pentru ca una chiar ca tine, rar vezi. rar. mi-ar placea chiar sa te stiu. mi-ar lua foarte mult, stiu si asta. esti complexa.
- ...sau pur si simplu nu vorbesc de mine.
- ia spune-mi, mai e acolo?
- nu.
- deci noaptea esti singura.
- oricum sunt.
- nu, atat cat este fizic acolo, e "bun".
- intelegi.
- nu.
- stii la ce ma refer!
- chiar daca o fac, nu imi dau seama. am ajuns sa simt lucrurile, dar daca nu e treaba mea, nu ma bag. toti tebuie sa “traiasca”. inclusiv tu.
- stiu, dar uneori simt nevoia sa vorbesc cu tine. doar sa vorbesc, atat.
- ca de la coarda la coarda. ca inainte. ca de la zeu singuratic si puternic, la similar. cacat! nu e bine sa fii zeu. degeaba esti zeu, mor toti de langa tine si la ce iti mai foloseste puterea? puterea e mai a dracu ca heroina. am reusit sa ma las, dar cat am suferit...nu vreau sa fiu zeu. nu mai vreau.
- si tu esti singur acolo? poti vorbi?
- da, evident, nopatea sunt singur. e drept, azi m-am vazut cu ea, cu ei, cu restu, cu toti si o sa ma vad si maine, dupa ce ma odihnesc. dar acum sunt singur, da.
- ma uitam la tine cand fumai pe scara aia. imi era asa dor de tine... si nu incepe cu teorii, doar las-o asa cum a picat.
- din multe puncte de vedere, da, si mie. cred cel putin. m-am schimbat, recunosc. e timpul sa o faci si tu acum. altfel mori. asa cum as fi murit si eu daca nu m-as fi schimbat. am facut eu primul pas, poftim! tu trebuie sa urmezi. trebuie
- m-am schimbat si eu. “dorul” nu stii ca era din vechea “eu”?
- sa vorbim pe fata. vechiul "tu" e o combinatie de “fetita vulnerabila” si o “boarfa batrana si TBC-ista”.
ca si vechiul meu.
desi, sa nu vorbim prostii.
care "vechiul", "vechea"?
doar le-am ingropat, mai adanc, sa nu vada "altii", “altele" ca fug.
ce suntem noi, putin simt, stiu, vad, aud, miros, gusta, etc.
asta e alta poveste.
dar...trebuie sa ne jucam rolurile mai bine sau ramanem singuri. facem implozie.
suntem nebuni amandoi si stii asta.
trebuie doar ca eu sa incep sa folosesc asta in avantajul meu.
ca imi place, ca nu imi place, nu stiu, dar parca ma simt mai liber.
e drept, nimeni nu e intradevar Acolo.
doar stii ca: singuratatea e in noi si vorbim despre ea doar ca sa ne putem numi “lume”. Citeste mai departe...

sâmbătă, iulie 11, 2009

e! [de oZAness]

el e bun. bun pentru confesiuni si pentru chestii taioase. ca lama. pentru mine.
iar uneori...amagirea e cel mai dulce narcotic.

sigur ca "vreau" nu functioneaza mereu.
poate din cauza ca il folosim in atatea feluri: ca o arma, ca o scuza, dar cand vrem cu adevarat, cand o facem cum trebuie, cand o spunem din suflet...

cand faptele noastre exprima ceea ce vorbele nu sunt in stare...
cand vine asa cum trebuie, "vreau" e perfect.
cand vine asa cum trebuie, "vreau", e ca o binecuvantare.

si...sa stii ca in blocul acela de piatra, e ceva! Citeste mai departe...

ciocan [de oZAness]

am vrut sa scriu. am vrut sa intru din nou in starea aia si sa scriu. sa ma fac gropar(a) de mine insami. aici. dar nu. s-a rarit. starea vine din ce in ce mai rar, iar cand vine, de-a dracu vine intr-un moment in care nu am cum sa scriu.

acum, in mine, acea straina mi-a luat locul. fiecare are mica sa tragedie, mica drama, mica problema, mica depresie, mica...nu. marea. marea piscina! da, eu cred ca omul poate fi comparat cu o piscina.
o piscina cu o parte mai adanca si cu o parte mai putin adanca.

mai nou, incerc sa fiu lipici - sa nu ma rup.
intorc obrazul intodeauna pentru ca nu exista umbra fara soare.
sincer, am ajuns la concluzia ca "poate" si "daca" sunt mai fericiti ca noi. sau ca mine. nu stiu.
nu mai pot sa mint. nu mai vreau sa mint. pentru alti. nu mai vreau sa fiu eu "stalpul". acum vreau eu sa am parte de asta. prin vene imi curge timp, am nevoie de repere si certitudini.

rad cand ma vezi plangand. rad cu lacrimi de crocodil. rad tocmai pentru ca tu nu ma vezi niciodata plangand. vroiam sa nu mai lupt. sa lupti inseamna sa-ti pese, dar nu. razboi sa fie.
eu iubesc diferit, pot fi detasata si rece. sa-mi analizez bataile inimii. dar pot fi si eu... Eu cu adevarat.

ma sperii cand pui mana pe mine. tresar.
tresar sa nu te arzi. eu ard. sunt fierbinte. carbonizata...
tu?... poti sa urli cat vrei. doar...sa nu fugi prea devreme.
stiu ca expir un fum fals, dar acum iubesc oglinzile.
ma uit in ele sa n-am ciocolata la gura si plec.

nu stiu ce pact ai tu cu dumnezeu, dar intr-o lume perfecta, stiu ca eu nu as exista.

cand o sa vreau destul de mult, o sa-mi exprim gandurile.
apoi, o sa ma las pe spate, o sa te rog sa-mi aprinzi o tigara si o sa vizionez filmul in care tu pleci.

post scriptum: eu, in general, nu prea mananc ciocolata... Citeste mai departe...

sâmbătă, ianuarie 10, 2009

nemiscata [de oZAness]

apogeul a fost cand mi-a spus ca nu mai stiu de gluma.
am ignorat mult timp chestia asta, dar vorba lui: cateodata cel care vrea sa uite, nu face altceva decat sa accentueze totul. si prin acest lucru, nu face decat sa isi aduca aminte si mai tare. de fiecare data.
"nu stiu ce e in capul tau, dar in al meu sunt ganduri". da, chiar ajung sa cred ca o infinitate, pentru ca nu inceteaza sa apara.
am spus multe lucruri saptamanile astea. am spus ca vreau sa ma culc cu el, ca imi doresc un copil, ca vreau sa moara un anumit om, ca nu mai vreau sa simt si...ca nu renunt.
e paradoxal.
unii oameni sunt fermi convinsi ca o sa mor inaintea lor. nu stiu de ce, dar asta e adevarul. nu tin la acei oameni, niciodata n-am tinut, dar de fiecare data cand ii vad, adica o data la 5 ani, cu o mare satisfactie le spun m*ie voua si plec mai departe. ma simt implinita atunci. doar...atunci.
de sarbatori nu m-am bucurat de brad.
si i-am zis. si lui, si ei, si lor.
si bradului.
revelion? l-am gresit. eram atat de praf incat l-am sarbatorit mai devreme cu 3 minute. cand a fost oficial, entuziasmul a dat coltul.
3 minute i-a trebuit.
el cu ea, ei cu ei, ele cu ele, ea cu el, eu fara tine. asta a fost schema pe scurt.

in concluzie, nu vreau sa ajung nicaieri cu ideea asta. pur si simplu am scris.
poate totul e scris sub forma unei glume sadice. nu conteaza. important e ca apogeul [cand mi-a spus ca nu mai stiu de gluma], intradevar a existat.
si nu ca o gluma.

bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

vineri, decembrie 19, 2008

pianistul [de oZAness]


si mi-a cantat la pian. iar.
am schimbt 2 cuvinte despre faptul ca cineva nu are cum sa plece "nicaieri".
l-am contrazis de vreo 2 ori, desi stiam ca are dreptate, si a renuntat. mult prea usor.
a inceput sa cante.
in jurul nostru s-au adunat prietenii lui, si ai mei, si el canta din ce in ce mai tare.
eram in dreapta pianului si toti oamenii de la mese nu faceau decat sa se uite la el cum canta la un pian dezacordat si la mine ca...deh..au ce vedea. o femeie dezacordata langa un pian frumos.
intrasem in alta lume. eram in alti ani. ma simteam ca pe o scena, in fata unui public pe care il fascinam. si asa era.
ne faceau poze profesionale ca unor vedete si fiecare se uita la placerea de pe fata celuilalt.
cred ca minutele acelea au fost o bucatica rupta din rai. desi eu nu cred in rai. dar daca el [raiul] ar exista, sunt sigura ca asa ar fi.
la sfarsit a spus ca el nu poate sa se abtina sa nu ma pupe.
a facut-o si fiecare mergea in alta directie catre masa lui.
el ca o vedeta iar eu ca o dezacordata...
numai pianul a ramas frumos.

bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

"din mine zboara doar fluturi" [de oZAness]


incepuse sa se joace cu mine. prostii.
n-am putut sa imi pun palmele la gura si pe gura au iesit sunetele. intr-o viteza fascinanta ele s-au transformat in 3 intrebari. consecutive. relativ coerente ele asa...
- te joci? ti-ai adus aminte sa faci asta? recuperezi cumva?
- numai noua ne plac glumele noastre, numai noi radem la ele.
- tu ai impresia ca m-am nascut ieri? ca sunt venita cu pluta?
- nu, dar te prefaci foarte bine.
- intodeauna toti mi-au vegheat singuratatea, dar nici unul nu s-a oferit sa o faca sa si dispara.
- eu cred in stele. tu crezi in stele?
- tu ce crezi in ele? crezi ca ele simt? ca sunt vii?
- pe cat de vii suntem noi doi. eu cred ca o stea e vie, exact in felul in care un munte e viu.
...
si m-am trezit stand in baie, uitandu-ma la neon ca la soare.
nu mai stiu nimic de el.
nu mai stiu nimic de mine.
eu ma intreb de el.
sunt curioasa daca si el se intreaba de mine.
m-au intrebat cum ma vad la 30 de ani. le-am raspuns: o femeie cu o cariera de invidiat si singura.
au inlemnit. toti.
da, sunt ceea ce vreau eu sa fiu si altii sa creada.
e usor sa minti. minciunele mele fac dragoste cu mine in fiecare zi. intr-o zi...cred ca o sa ne casatorim. da, casatorie, legamantul acela "sacru".
atunci va fi grav. atunci...atunci va fi un sfarsit. unu din ele.

limita. "a sarii calul".
am inceput sa intrec limita, sa sar calul, pentru ca niciodata nu e acolo.
oamenii spun ca nu au forta. ca sunt doborati de diverse tampenii, dar oamenii au forta. le-o spun eu.
acum aplauze doamnelor si domnilor, aplauze pentru ca oamenii
au reusit sa trezeasca monstrul din mine.

felicitari.

bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

vineri, noiembrie 07, 2008

gura [de oZAness]


vorbesc din ce in ce mai putin. voi vorbiti din ce in ce mai multe tampenii.
parca ati face sex si nu ati termina niciodata. nici macar de o pauza nu va faceti timp.
vorbind trece viata mai repede. vorbind aiurea nu traiti.
ma gandeam sa dau o bucata de plastelina fiecaruia dintre voi si cat timp modelati, sa pastrati linistea. sa va minunati si voi ce poate iesii din mainile voastre. apoi sa vorbiti.
daca nu ati avea potential, m-as resemna. dar aveti. il aveti si il vorbiti aiurea.
daca as fura toata apa din lume, vi s-ar usca gura. atunci ati face liniste? macar 1 minut...
asa cum sunt sigura ca daca as sta macar 1 minut cu el, nu am fi scos mai mult decat: "buna ziua" si "buna seara". atat. probabil asa si exagerez, probabil imi imaginez ceva ce nu exista. poate nu e cum cred, poate nu va fi cum si ce vreau...sau am nevoie, dar liniste stiu sigur ca va fi.
nu, nu ma intelege gresit. nu vreau sa fiti muti in preajma mea, doar sa nu mai vorbiti porcarii.
uneori prefer sa-mi fumez tigara singura.
alteori prefer sa imi pun intrebari.
iar alteori, prefer sa ma gandesc ca as vrea sa ma vezi, sa fi mandru ca am ajuns ce am ajuns...si sa imi spui. da, sa imi spui, nu sa imi dai de inteles asta.
dupa cum spuneam, unii oameni sunt stricati.
eu nu sunt o stricata.
eu ma stric.
voi v-ati stricat, voi nu va mai reparati, voi...ma stricati.
iar dansul, dansul e un inextricabil...stricat.

bLoG cIuDaT
Citeste mai departe...

luni, noiembrie 03, 2008

some people are just...broken [de oZAness]


- mi-e groaza ca mergem acasa...
[cu resemnare in voce]:
- trebuie, acolo e locul nostru.

ma hraneam cu iluzia de siguranta a celor 4 pereti de...acasa.
as fi vrut sa nu plec, sa raman acolo unde oamenii reuseau sa ma invie.

tu stii ce e porcaria aia de "iubire" dupa care tanjim cu totii?
inchipuie-ti asa:
2 persoane, intr-o camera de hotel si numai o patura.
e frig si patura i-o lasi celuilalt care sta la maxim 1 metru distanta.
asta e iubirea.

eu am inceput sa ma feresc de oameni. de aceea ies noaptea, iar oameni deja morti, ar trebui sa isi ia viata...

nu dragi parinti, eu sunt copilul problema, nu ei.
da dragi copii, eu sunt copilul problema, nu voi.
as vrea sa ma confruntati. de azi sunt gata.
gata sa ma impac cu ideea ca nu va fi acolo mai des ca acum, ci Mai rar.
iar cand va fi...tot cu un zid voi vorbi, tot cu un zid voi manca, tot un zid voi saruta, tot cu un zid voi face dragoste, tot cu un zid voi...voi trai.

da. recunosc. sunt trista, dar trebuie sa ma accepti, pentru ca si eu sunt om...
practic: "mi-e dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra."



bLoG cIuDat Citeste mai departe...

oglinda minte [de oZAness]


alegeri. sa vorbim de alegeri. nu. sa vorbim de alegeri...personale. ba nu. de alegeri intime. da. cat mai intime. alegeri de care nimeni nu vorbeste, alegeri de care nici nu esti constient. alegeri...alegeri ce trebuiesc facute.
panica silentioasa. o stii? panarama, stii cand apare?
cand ai de facut o alegere.
eu...eu aleg sa nu scriu. e una din alegerile mele.
ma scuz spunand ca "nu am timp" atunci cand sunt intrebata, dar "nu am timp" e o scuza de cacat. nu. e de tot cacatul!
vrei sa stii de ce evit sa scriu?
vrei sa stii de ce nu ma mai exprim?
vrei sa stii de ce nu pot sa cer ce am nevoie?
vrei sa stii de ce nu arat ce am nevoie?
pentru ca atunci va iesi afara tot cacatul ce il ascund. or sa il vada toti. toti.
as incepe sa-mi vomit toate gandurile, unu cate unu, rand pe rand, pana la explozie - cand ar iesi totul la suprafata. toata mizeria.
atunci...atunci n-as mai putea sa ma mai prefac.
n-as avea puterea sa acopar mirosul. mirosul cacatului ce iese sau urmeaza a iesii.
aleg.
aleg astfel sa nu spun. e una din alegerile mele. trebuie respectata, asa cum si eu la randul meu, respect ca el a ales-o pe ea.
a ales-o pe ea in locul meu.
oameni din reclame zambesc frumos si par fericiti. PAR, fericiti. asa am parut si eu la alegerea lui.
m-a intrebat cum poate sa imi placa de ei.
"eu ma regasesc in ei", i-am raspuns, asa cum el se regaseste in alegerea pe care a facut-o.

acum, stai jos.
hai sa iti povestesc.
eu sunt cea care te socheaza pe strada.
cea care iti spune acum:
"buna seara. eu sunt andreea si de 20 de ani, ma lupt cu societatea. singurul lucru bun pe care m-a invatat sa il fac, a fost sa nu imi povestesc visele altora. sfarsitul acelei zile cand am inteles asta, a fost sfarsitul copilariei mele."
urmatoarea intrebare:
- "ai facut poze pe parcursul vietii?"
- "nu. nu vroiam sa dau pozei nici un dran din fericirea mea."

eu nu alerg desculta in vise, dar...dar apreciez "jumatatile" tale.
acum...acum vreau sa stiu cum te cheama, sa pot sa te uit.
alege - il rostesti sau il scrii?



bLoG cIuDaT Citeste mai departe...

marți, septembrie 23, 2008

Review - "Concert Raku, Undoo Si Gojira" (de oZAness)


"Festival de cultură urbană din Parcul Carol" a fost incheiat cu un concert susținut de Raku, Undo si Gojira.

eveniment:
concert raku, undoo, gojira

locatie:
bucuresti, parcul carol

detalii:
a fost frumos. nu cred ca am putut sa zic vreodata ca raku a avut un spectacol urat. da, spectacol, pentru ca el asta reuseste sa faca, intodeauna. sa atinga. bine, pe cei ce trebuie si pot fi atinsi.
undoo si gojira au facut diverse mixuri, bineinteles totul cu gust si pe placul tuturor. imbinarea, frumos aleasa. a unor melodii, au facut unele pupile sa se dilate.
raku a cantat si a facut chiar si putin beatbox impreuna cu gojira.
melodiile au fost majoritatea din cele vechi, diferite bucati din colaborariile cu artisti precum ctc, k-gula, bitza, cheloo, parazitii, foarte binevenite, cel putin din partea mea.
normal ca a cantat si din piesele semnate zale. chiar si bucata lui de strofa din piesa "shut'em up" de pe albumul "respect" din 2007 - la care au scos clip cu o saptamana in urma. tocmai pentru a LE inchide gura [noul videoclip "zale feat. pacha man - shut'em up" se gaseste pe www.zale.ro]
tin sa mentionez ca a atras atentia publicului de 2 ori sa nu mai filmeze, pentru ca totul ajunge pe youtube intr-o varianta foarte proasta si la o calitate extrem de mica. a promis in schimb ca vom gasi filmarea facuta de ei, gratuit si la o calitate buna in cel ma scurt timp.
cum publicul nostru prea iubit inca filma cu telefoanele, raku i-sa adraset unuia dintre ei ca exact asa cum se comporta el acum, adica citez: "de tot cacatul", asa se va comporta si el cand vor venii toti sa ii ceara autografe sau cine stie ce alte chestii.
multimea a inceput sa aplaude si sa chiuie, desi sincer nu cred ca era cazul sa faca asta, avand in vedere ca nu era un moment de caterinca.
totul a revenit la normal dupa, specificand ca afirmatile lui nu se refera la toti oamenii, ci numai la cei ce nu inteleg si nu stiu sa respecte.
pot spune ca per total a fost frumos. a stiut exact ce corzi sa atinga la cei ce trebuiau atinse.
nu vreau sa inchei inainte sa spun geniala teorie a lui gojira ca: "exista 2 tipuri de butoane. cele care se invart si cele care se apasa."

final:
rog/rugam a nu se uita de: www.happyfish.ro







Citeste mai departe...

luni, septembrie 22, 2008

Furie=ura (by elfA oZAness )

au revenit.
violent.
asa am observat ca le place mai nou.
le place durerea. sa ma loveasca, sa dea in mine si sa se bucure de impact.
indiferent daca ma impotrivesc sau nu, ma lovesc din ce in ce mai tare.
cu cat mai multa brutalitate.
se bucura. se hranesc cu asta. le deranjeaza daca vorbesc despre ele. si totusi...au noroc.
ce sa intelegi tu, un biet om, a carui problema clar nu sunt eu?
daca tu nu intelegi, nu am cui sa spun.
nu am cui sa spun, nu le deranjeaza.
nu le deranjeaza egal mai multa durere.
stii cum e? in viata se deschide o usa si nimic nu mai e ca inainte.
si nimanui nu ii pasa de cum ai fi vrut tu sa fie.
te trezesti la 20 de ani ca ii povestesti unui necunoscut viata ta, el ramane perplex si tu...brusc realizezi ca nu e bine asa cum e.
realizezi ca povestesti un lucru cu bucurie si in timpul asta apar ale 7 ganduri, imagini, din care intelegi de ce nu e bine acum.
ai observat vreodata ca atunci cand vorbesti cu un om, e imposibil sa te uiti in ambii ochi?
asa ca, inconstient, iti alegi unul si iti fixezi totul in el.
ce legatura are asta? pai eu...
eu sunt intodeauna celalalt ochi.
cel "ne-ales".
asta spune totul.
daca nu spune...imi pare rau ca te dezamagesc. da, si pe tine. se pare ca nu esti primul/a si nici ultimul/a.

dar din toate astea...toate, toate da, un singur lucru imi doresc sa tii minte: refuz sa cred ca sunt o drama..

Citeste mai departe...

duminică, august 31, 2008

Review Electrofish (de oZAness)

Electrofish. da.

pai...evident ca am ajuns si am si intrat prima. numai staff-ul era pe acolo.

se faceau repetitii, probe, etc.

muzica deja, numai din repetitii, era ok. era imposibil sa nu te simti bine.

incepuse si lumea sa vina, analizau, comentau, erau curiosi cum va fi.

totul a fost destul de linistit pana cand pe scena a aparut...Birdy Nam Nam. atunci practic a inceput totul.

fara nici o ezitare au spus: “buna seara Romania”, si au pornit in forta.

sunetul impecabil, spectacolul nemapomenit de lumini si proiectile i-au pus pe toti in miscare.

efectiv nu puteai sa nu te misti.

la un moment dat zambeam ca pana si cei de la paza incepusera sa se miste.

cand incepeau o noua melodie, inca se mai auzeau aplauzele pentru cea de dinainte.

cred ca au fost cu mult peste asteptarile tuturor. peste ale mele cu siguranta au fost.

dar...venise si momentul sa plece, urcand astfel pe scena Audio Bullys.

sincera sa fiu, eu nu stiam nimic de ei. cand au inceput, am inteles si de ce.

dupa apogeul Birdy Nam Nam, nou venitii au fost o mare dezamagire. pentru mine cel putin.

nu cred ca pot explica mai bine si mai simplu decat atat: parca era house cu versuri.

am avut noroc cu totii cred ca primii au fost Birdy Nam Nam.

dar, trecand peste asta, toti ceilalti care s-au suit pe scena si au mixat, au facut-o cu profesionalism si pot spune chiar si cu suflet.

intradevar, electrofish, a reusit sa imi intreaca atat mie, cat si spectatorilor, asteptarile.

bravo lor.

felicitari.






Citeste mai departe...

luni, iunie 23, 2008

oZAness la Bulandra

In urma cu 6 luni, mai exact in septembrie 2007, Teatrul Bulandra a devenit partener in cadrul unui proiect european de anvergura, initiat de Teatrul Schauspielhaus din Graz [Austria].
Cu aceasta ocazie, a fost lansat si proiectul Bulandra Underground.

“Exista teatru in textele de blog?” – este intrebarea la care ne propusesem sa raspundem, alaturandu-ne celor 4 teatre europene [Austria, Italia, Polonia, Ungaria], patrenere in cadrul proiectului BlogTheTheatre.

Astfel, dupa concursul BlogTheTheatre, ce a avut loc la teatrul din Graz, unde Romania a luat locul 3, piesele vor fi jucate si la noi.

Avanpremiera va avea loc la Teatrul Bulandra - Sala Izvor,
incepand cu orele 20:00,
dupa cum urmeaza:

Vineri, 27 Iunie - Scent of a Woman
Sambata, 28 Iunie - Buy me with a coffee [piesa1 oZAness]
Duminica, 29 Iunie - Re: Re: Re: Hamlet [piesa2 oZAness]

Intrarea este libera.
Va asteptam cu placere... Sa Simtiti.
Va multumim anticipat.

*pentru detalii: Teatrul Bulandra sau www.ozanessme.blogspot.com - bLoG cIuDaT
*articole legate de eveniment: Mediafax, Suplimentul de Cultura Citeste mai departe...

sâmbătă, aprilie 12, 2008

jocul.de oZAness








"- hai sa vorbim. sa vorbim cum nu am vorbit niciodata. sa stam spate in spate, sa nu ne vedem. doar sa vorbim. sa ne spunem tot. sa...plangem. da. sa plangem. nu o sa ne vedem cum plangem, dar cu siguranta ne vom auzi.
- banui ca trebuie sa fim si sinceri...
- da, altfel degeaba daramam zidurile.
- ce speri sa rezolvi cu asta? o facem, dar cu ce crezi ca te va ajuta?
- ma va ajuta sa...

[pauza. lunga. liniste. 1min. 2min. 2min, 32secunde. nici un sunet. asteapta raspunsul fara nici o apasare.]

- ma va ajuta sa nu ma mai uit la copilul ala cu rusine.
rusine si vinovatie.
vinovatie...tocmai pentru ca nu il pot privi in ochi.
ma marcat.
in acel moment, intradevar, pot spune ca sa oprit timpul in loc.
se juca cu cainele si...parca era in alta lume. luminau. amandoi. zambea...cu toata gura. cu toata mimica fetei. cu sufletul. alergau, se loveau, cadeau si iar alergau. erau cuprinsi de emotii desi isi stiau in prealabil miscarile. parca tot ce atingea prindea viata. se mai oprea, se uita in spate si iar se indeparta. era atat de fericit. se lasa dominat de emotii...avea emotii chiar si pentru ca va mai face un pas.

intelegi? intelegi ce iti descriu? intelegi macar putin din tot ce vedeam?
s-a oprit din alergat cand a vazut ca il fixam cu privirea. m-a fixat si el.
atunci a inceput.
atunci...vinovatia si rusinea au inceput sa ma zgarie sub piele. prin fiecare por deschis a inceput sa iasa. deja ma inecam in ele. ma...dominau.
eu nu pot sa ma simt asa. eu...nu mai pot.
imi venea sa ii spun ca imi pare rau si sa il rog sa intoarca capul pentru ca ma apasa prea tare rusinea. ma simteam vinovata de ipocrizia cu care il holbam. vinovata ca eu nu mai sunt ca el.
a fost prima oara cand imi era rusine cu mine.
m-am intors cu spatele, m-am lipit de un zid si stateam cu mainile la gura sa nu tip.
copilul a intrebat de ce sunt asa. nu se referea la starea mea. i-sa explicat...si raspunsul lui a fost asurzitor. a spus despre mine ca: "e un copil asa...trist"
am inceput sa zambesc.
un copil...ma facut "copil".
dar...desi in ciuda acestui fapt, rusinea si vinovatia tot au persistat.
m-am dus la copil...si i-am spus ca imi pare rau. nu ma asteptam sa primesc un raspuns.
stii ce mi-a zis? mi-a zis...ca par mai optimista in realitate.

m-am simtit goala. violata. parca auzise tot ce imi urlam in cap.
era prea mult pentru mine. nu am avut replica. am tacut si...incet, ma indepartam, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic.
intelegi? acum intelegi de ce vreau sa facem asta? trebuie sa scot tot din mine.
sunt exact ca o oala sub presiune si nu vreau sa explodez in fata nimanui.

[din nou pauza. din nou asteapta un raspuns. din nou liniste. din nou nici o apasare. 1min. 2min. 3min. 4min, 56 de secunde. isi ia capul in palme. inspira adanc. expira. se ridica, vrea sa plece.]

- unde te duci?
- nu stiu...intr-un autobuz probabil. sau troleibuz...sa urmaresc trolele cum merg pe fir. dupa mine. parca m-ar urmari.
- nu ti-am raspuns.
- stiu.
- stii de ce?
- probabil nu ai inteles.
- ai spus sa stam spate in spate. sa nu ne vedem. doar sa ne auzim. dar eu nu eram cu spatele.

[acum se intoarce cu spatele, inchide ochii, isi maseaza tamplele, da sa plece.
il apuca de maneca:]

- vrei sa numaram zebra?
- poftim?
- copiii nu pot traversa singuri."

*Publicat de ozanessme.blogspot.comozanessme.blogspot.com/2008/04/jocul_06.html Citeste mai departe...

Contact: redactiabumbac@yahoo.com
| Creative Commons License |