Folkiştii

sunt cel puţin 10 cărţi
pe care dacă m-aş fi născut înainte să fie scrise
le-aş fi scris eu

da’ nu s-a-ntâmplat asta
şi mă ofticam la greu
şi chiuleam la greu
când boschetarii mureau de frig prin cartoane
şi plănuiau revoluţii efervescent de involuate

mă plimbam şi mă îndrăgosteam
de orice sfat şi gest nou




de orice sfat şi gest
anemic pe care
mi-l întindeai

şi monotonia unei amiezi
petrecute în doi ne salva
chiar dacă...
chiar dacă pe moment recunoşteam
amândoi fumaţi
că plictiseala asta e naşpa
plictiseala aia ne salva
cumva

ne trezeam mahmuri
în dimineţi puţin neclare
cu libertatea-n buzunar
neamintindu-ne nimic
sperând
în schimb
la ceva

şi nopţile grele de după showuri
nereuşite pe care le pierdeam
neintenţionat vorbind inutil chestii inutile
ne rămâneau ca vocile răguşite
după aşa-zisele concerte punk
la care asistam

fiindcă nimic în ţara asta nu e pe bune
mi-ai zis într-o zi
când te-ai certat aiurea
cu ai tăi

îmi bag pula-n viaţa asta
cînd o să fiu mare
o să mă mut în UK
o să fiu un pornstar sau prostituată de lux
în fine-o să mă fut pe bani
şi-o să-mi bag pula-n matematici
vreau să mă fut cu-n necunsocut
cu barbă, poate poet sau pictor
şi mai vreau un penthouse
doar pentru mine
să umblu
goală-n el