re-vedere [de oZAness]

vrei sa fiu sincera? uite:
acum scriu pentru ca sunt trista. iar. uitasem cum e sa te ineci in lacrimi incercand sa spui un "pa", care oricum nu iese pe gura, inainte sa se inchida...usile liftului, telefonul, ochii.
am uitat cum e sa sufar. am uitat cum sa fac dragoste cu durerea. am uitat cat de incomode si ce mancarime exista intodeauna sub masti. am uitat cum sa ma uit in ochi fara sa se vada tot.
am uitat.
cred ca fericirea mi-a dat amnezie. a sters cum sa ma prefac.
fericirea nu e ca mersul pe bicicleta - care nu se uita niciodata.
as vrea pentru 1 secunda, sa simta toti uraganul din mine, ca apoi sa fie liniste. sa taca toti.
apoi as da drumul la acest uragan, sa se manifeste.
i-ar scoate din perplexitate. pe toti. si si-ar revenii. iar eu as ramane goala. sa nu mai simt nimic.
nici inainte nu mai simteam, dar totusi reusisem. reusisem cumva. reusisem sa fiu vie. sa traiesc, sa fiu efectiv o femeie implinita. dar nu. gata. stop. iuberea e doar un subiect de conversatie.
poate ca iubirea E ca mersul pe bicicleta - nu se uita niciodata.
oricum ar fi, sa stii ca ma doare pielea. ea ma doare cel mai tare. din toate astea. ea e granita. de ea nu poate trece durerea.
zvacneste si se zbate sa se opreasca, dar nu.
ea e cea ce trebuie respectata. ea si atat.
poate si eu. dar mai putin.
acum doar ma uit in jur si...incerc sa nu gandesc. ca sa pot dormi noaptea, iar cand ma trezesc, imi urlu:
"nu, nu. taci si adormi iar, ca sa mai treaca ceva timp!".
atat. nu am un final la cuvinte. doar la ganduri.

bLoG cIuDaT