joi, iunie 16, 2011

Ce plictiseală e în casa asta!



sunt cum trebuia să fiu
și știu ca și tu
pe acoperiș
soarele se vede din mai multe direcții
și picăturile nu ne deranjează ci ne acoperă
nu vedem filme le savurăm intensitatea
lipiți și doritori de carne
ne tragem unul în celălalt
din simpla idée
că așa trebuia să fim
de la început

și de fiecare dată când te strig
îmi răspunzi avem deja amintiri
lucrurile se petrec din întâmplări
bizare să mergi la un party
cu oameni necunoscuți
când eu eram un om necunoscut pentru tine

similar ridici mâna și spui cuvântul
îl amân nu-l spune
cuvântul e rău uită-l
uită-te pe tine
lasă să fie aventură
și mare sărată
un cort și uitare de sine
ocrotește-mă
ocrotindu-te

gândește-te
la trecut doar atunci
când te gândești
cum să îmbunătățești
prezentul

nu adormi gândindu-te la mine
fiindcă eu am să-ți zic că nu fac asta
dar o voi face
frumusețea nu se uită
se amână

nu e uimire nici siguranță
ca atunci când îți mușc buza
superioară și tu nu te retragi

înseamnă ceva pentru mine
nu mă întreba nu știu ce
nu te cunosc
nu mă cunoști
necunoscutele te fac să plutești
știu eu și tu, cumva

când nu te sărut devii timidă
ori abătută eu vreau să-mi zici tot
nu te întreb nu-mi zici nimic
și ador felul în care greșești
și mă greșești pe mine

o faci simplu, benefic
ca atunci când ai greșit fix prima replică
din spectacol
lasă-mă să cred că ai greșit-o
din cauza mea și pentru mine
chiar dacă știu că nu-i așa

probabil nu sunt nu voi fi el
nici tu ea ei sunt îngeri pentru noi
noi muritori
tot pentru noi
dă-ți maxim
hai să facem chestii de delir
și cadouri de care să nu ne amintim
dar să le folosim
ca un săpun de ceai verde
de la Bamboo
pe care ți l-am luat
astăzi
nu ieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

păreri

Contact: redactiabumbac@yahoo.com
| Creative Commons License |