mătur frunze în vânt
vântul împrăștie frunze
pe margiea soarelui bate
drumul lângă lac ne oprim
mâncăm dude ne e foame rătăcim
printre frunze soarele
ne face să ne pătăm pe ochi
cu lumină
diminețile în care ne întoarcem de undeva
de mână sau nu cu cineva important
pentru noi sau pentru altcineva
gândim tot pe jumătate și uităm lucruri
neimportante ținem mâinile pe lângă corp
ca și cum ne-am proteja de ceva
nu ne protejăm de nimic
te voi proteja e important
să te simți protejat când bate vântul
și luminile sunt slabe când dansăm
aproape de lac pe jumătate goi pe jumătate plini
și becuri aprinse în noi în zori de zi
care nu spun nimic uneori spun totul
când singurătatea devine un spațiu al tău
în care pot sta și ei oricând și zânele te strigă
printre lacrimi cad crengi o singură voce
poștim o țigară și spunem adevăruri mici
un drum lung
plin de alune și înghețată de ciocolată
de la Ciric
până acasă
și înapoi
duminică, iunie 19, 2011
mărunțește bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
păreri